De unde poate să înceapă şi unde poate să se termine o poveste “Work and Travel”? Pentru mine ar începe de la emoţiile de la interviu, ar continua cu examenele dinainte de plecare, apoi cu zborul pentru prima oară şi s-ar termina cu primul pas pe pământ american. Şi asta ar fi doar introducerea.

După primele emoţii de rigoare, vine primul contact cu americanii. Şi nu vorbesc de viză, vorbesc de primul apel la un telefon cu monezi, sau să întreb pe care linie de metrou să o iau, sau inevitabilul răspuns mai lung decât este aşteptat de ei la întrebarea “How are you?” (răspunsul este “Good”, punct,  nu povestea vieţii tale, aşa cum suntem noi, românii obişnuiţi să povestim).

Apoi vin primele zile de job, pline de stângăcie: că doar câţi dintre noi am fost busser, server, dishwasher, housekeeper, lifeguard, etc etc. în România…? Odată ce începi să te obişnuieşti cu el, te apuci şi de partea frumoasă a Americii – oamenii. 

Americanii sunt foarte prietenoşi, petrecerile cu ei, distracţiile, pauzele de la job, filmele la cinema, chiar şi jobul vor deveni momente de neuitat.

Iar după trei luni de diverse momente, dacă ai muncit mai mult decât te-ai fi aşteptat, îţi faci şi un mic cadou – Boston, New York, Washington, Chicago, Vegas, San Francisco, Los Angeles, Seattle … şi lista continuă după cum doreşte fiecare. Cireaşa de pe tort? Când te plimbi prin Manhattan, sau vezi Casa Albă, mănânci la cantina din Harvard, când te dai cu tramvaiul pitoresc, când te opreşti în Santa Monica cu picioarele în Pacific, când te urci la 300 de metri într-o cutie de sticlă şi vezi oraşul de sub tine, sau când câştigi la casino în Bellagio…

America este cum vrei tu să fie – vară de bani? Vară de distracţie? Vară de plimbare? Orice plan ai avea, va fi o vară de neuitat.