Off, şi uite aşa m-a luat un door…!!
Când stau şi mă gândesc că este începutul iernii, iar eu tot la vara stau cu gândul…M-am hotărât să scriu povestea verii mele deoarece sunt convinsă că va ajută acei tineri timizi, INDECIŞI ŞI POATE PUŢIN SPERIAŢI DE GÂNDUL ĂSTA, de a-ţi petrece vara departe de familie şi poate chiar şi de prieteni. familie şi poate chiar şi de prieteni.
O să încep prin a vă povesti cum am luat eu decizia asta. Studentă fiind, auzi în stânga și-n dreapta câte ceva despre Work & Travel, dar eşti puţin sceptic, sau cel puţin aşa am fost eu. Toţi prietenii mei spuneau că nu ar pleca în special pentru că eu eram în primul an, studenţia la început de drum şi abia ce mă acomodasem cu oamenii noi pe care i-am întâlnit. Bun!
Încep să aud poveşti de la cei mai mari care au fost plecaţi, poveşti despre locurile pe care le-au vizitat, despre prietenii pe care şi i-au făcut…trebuie să mărturisesc că mi se părea incredibil. Apoi vine una dintre prietenele mele care mă întreabă ce părere am eu despre Work & Travel şi îi spun că sunt puţin speriată şi nu cred că aş reuşi să mă descurc, mai ales fiind în primul an. Apoi a intervenit puterea ei de convingere, pasiunea cu care mi-a vorbit despre vara ei şi despre cum ar vrea să mai plece şi vara viitoare, dar nu mai poate deoarece va fi prinsă cu licenţă şi admiterea la masterat. Ea a fost cea care m-a sfătuit să plec încă din primul an, deoarece după ce o să am întorc o să îmi doresc să mai plec şi anul viitor!
Şi uite aşa în mintea mea a încolțit gândul acesta, de a avea cea mai tare vara din studenţie! Îmi doream să mai plec cel puţin cu o persoană cunoscută pentru că e mult mai uşor să ai pe cineva cu care să împărtăşeşti această experienţă. Bineînţeles, prin rândurile prietenilor mei nu prea erau doritori aşa că începusem puţin să mă demoralizez şi să renunţ la această idee. Într-un final prin luna decembrie mi-a scris o prietenă mai veche şi mi-a spus că este foarte dezamăgită deoarece ar vrea să aplice pentru programul acesta dar nu a găsit pe nimeni cu care să meargă. În momentul acela mi-am zis că acela a fost un semn că nu trebuie să renunţ la ceea ce mi-am propus şi în următoarele minute i-am spus că o să mă alătur ei deoarce şi eu am fost în aceeaşi situaţie, dar acum că ne-am găsit companie chiar trebuia să aplicăm!
Va mărturisesc că acesta a fost cel mai greu pas! Momentul acela când eşti indecis şi descurajat, dar în secunda în care ai decis că vrei să faci asta, credeţi-mă, nimic nu te poate opri! Zis şi făcut, la începutul săptămânii următoare ne-am prezentat la sediul Student Travel hotărâte să semnăm contractul. Acolo am găsit o domnişoară drăguţă care ne-a povestit absolut tot ce implică această plecare, ceea ce ne-a făcut şi mai încrezătoare. De aici au urmat alegerea jobului, interviul pentru job (câte emoţii am avut!), interviul de la Ambasadă şi în sfârşit pe 23 iunie plecarea!
Ofertele pe care le-am primit au fost pentru parcurile de distracţie, ceea ce pentru noi era ceva nou, neştiind cu ce se mănâncă treaba asta. Am obţinut postul de ride operator, care după părerea mea este unul dintre cele mai faine joburi pe care le-ai putea avea într-un parc de distracţii. Ajunsă în State, totul părea ireal! 4 luni de zile fără părinţi, fără prieteni şi mai ales 4 luni în care totul depindea de mine şi de cât de bine mă voi descurcă eu în acest „journey”. Vreau să vă spun încă de la început, când m-am decis să plec, eu voiam să ajung în State pentru experienţă şi nu pentru bani. Parcul de distracţii pe care l-am ales era unul destul de micuţ în comparaţie cu cele ce există în USA, dar pentru mine era precum un orăşel. Acolo am întâlnit oameni minunaţi, nu doar americani ci şi studenţi de prin diferite părţi ale lumii precum China, Republica Dominicană, Spania, Polonia, Ecuador, Slovacia, Mongolia.
Lucrurile pe care le-am descoperit au fost că ştiu mai multă spaniolă decât credeam vreodată, până şi la muncă puteam să înţeleg ceea ce vorbeau colegii mei, ceea ce a fost un şoc şi pentru ei! Am rămas cu prieteni prin toate colţurile lumii şi cu o dorinţa arzătoare să vizitez Ecuadorul şi Republica Dominicană pentru că am întâlnit numai oameni faini, oameni de la care am avut de învăţat şi cu care mi-am creat cele mai frumoase amintiri!
Din punct de vedere financiar am fost mulţumită deoarece cu ce am câştigat de la jobul acesta m-am descurcat toată vara, mi-am cumpărat o grămadă de lucruri şi bineînţeles cadouri pentru oamenii dragi. De asemenea am şi vizitat câteva oraşe de pe Coasta de Est precum Washington DC, Atlantic City, Wildwood, Chicago, New York. . De departe oraşul care m-a impresionat şi care a avut cel mai mare impact asupra mea a fost Chicago-ul – oraş aglomerat, dar de o calmitate rară, clădiri înalte dar înconjurat de lacul Michigan care îl făcea să pară mai puţin urban şi bineînţeles Willis Tower cu faimoasele balcoane din sticlă şi privelişti într-adevăr „stunning”!
Ţin să menţionez că drumul până la Chicago a durat 12 ore, ore de stat în maşină. Eram o gaşcă de 5 fete care habar nu aveau la ce s-au înhămat, nu ştiam să schimbăm o roată dacă făceam pană şi bineînţeles niciuna cu o experienţă prea mare la condus, mai ales că în benzinărie nu ştiam cu ce să alimentăm maşina. (Noroc că am găsit un băiat care, pe lângă faptul că ne-a ajutat, ştia şi puţină română, ceea ce pentru noi era wow!).
Bineînţeles că au fost şi părţi mai puţin frumoase, cum ar fi oboseala şi faptul că statul în care am fost nu avea prea multe de oferit în materie de entertaining activities, dar atâta timp cât îți găsești o gaşcă, totul va fi posibil. Overall, recomand această experienţă din toate punctele de vedere! Este o experienţă care te ajută să te dezvolţi personal, o experienţă într-adevăr memorabilă.
Eu voi pleca şi vara viitoare pentru că îmi doresc foarte mult să vizitez Coasta de Vest, aşa că, dacă nu te-ai decis încă, acum e momentul!
Multumesc frumos pentru ocazia asta!
