Salutare, salutare! Hello, hi si toate cele! Vreau si eu sa va impartasesc experienta / experientele mele de-a lungul celor 5 veri petrecute peste ocean, mai exact in SUA, plecat cu Work and Travel. Tin sa mentionez ca inca din prima vara, cea a anului 2018, acest program m-a ajutat nespus de mult, prin a-mi deschide orizonturile si prin a-mi da seama ca lumea nu e totusi asa mare pe cat credeam, mai ales vazuta din avion.

Cred ca multi studenti, si nu numai, din toate colturile lumii ne-am dorit sa pasim pe plaiurile americane, un fel de “one small step for man, one giant leap for mankind” , but… student with W&T edition. Pana pe luna mai este, dar, aflandu-ma in zbor la peste 10.000 metri, ei bine, pot zice ca si luna a fost mai aproape.

In toti acesti ani ai mei cu Work and Travel mi-am dat seama ca mi-am indeplinit “American Dream”-ul, cu toate ca am mers mereu in acelasi stat, mai exact in statul Wyoming, in Grand Teton National Park, insa la fiecare sfarsit de sezon am incercat sa vizitez ceva nou, chiar daca pe unele le-am vazut de mai multe ori: Las Vegasul (pe care l-am strabatut de nenumarate ori, unde distractia incepe la ora la care multi deja se pregatesc de somn), Miami, New York City, Washington D.C., Los Angeles, Grand Canyon, Death Valley, Monument Valley, Radiator Spring si Route 66 (pentru ca Cars), Yellowstone National Park etc. Am bifat un pic peste 10 state, considerandu-ma mai mult decat multumit si hei, cine stie, poate voi reusi sa mai adaug la colectie.

Vazusem multe dintre aceste locatii prin filme, insa ceea ce se vede in realitate e la cu totul alt nivel. Tin minte una dintre cele mai spectaculoase impresii despre SUA mi-a oferit-o New York City-ul, cand eu si iubita mea de atunci, in prezent sotia mea (pe care am cunoscut-o tot prin intermediul programului, in Statele Unite in vara lui 2019, ea fiind din Ecuador – crazy life), ne cazasem in cartierul Queens, luasem metroul spre Manhattan, iar cand am ajuns, era mai spre seara, ieseam din statie, iar cand am pasit afara din statie, ce sa vezi… ma uitam in sus, si ma tot uitam, deoarece simteam ca acele clardiri, zgarie-nori, nu se mai termina. A fost uimitor! De vis!

O alta experienta, mai recenta, chiar vara trecuta, a fost cand eu si cativa prieteni si un verisor am lucrat toti in acelasi loc, iar in perioada de “Travel” am facut un trip din Wyoming, prin Utah (Arches National Park, spre Marele Canion (am fost extrem de surprinsi toti de imensitatea Marelui Canion, care acum vazandu-l  am inteles si mai mult de ce se numeste asa, iar cine a venit cu denumirea de Marele Canion a stiut el de ce), prin Monument Valley, Death Valley, Route 66, spre California. A fost amazing!!! Ne-am inchiriat atunci un Chevrolet Suburban, ca ambasadorii. A fost de minune.  Iar cireasa de pe tort, un Dodge Challenger in Los Angeles, asa de “cruising”, pe Highway 1. A fost vara masinilor, deoarece a fost pentru prima data in 5 ani cand am condus foarte mult in SUA, iar de-a lungul verii chiar ne-am achizitionat propria masina, un Buick Park Avenue Ultra din 1997, cu dotari cu mult peste asteptarile noastre, pe care am si reusit sa o vindem la sfarsit. Ce mai vara plina cu emotii a fost…

Acest program este o calatorie inca din prima zi din care te inscrii. De la procurarea documentelor, la mersul la ambasada despre care as putea scrie muuulte randuri, de la mersul cu trenul, la mersul cu masina, la primirea de amenda pe drum si multe altele. De la cumpararea biletului de avion, la zborul propriu-zis, prin aeroporturi, si… intr-un final, pasirea pe plai american.

Insa cel mai important este despre noi, ca ne formam ca oameni si reusim sa fim mult mai descurcareti, iesind din zona de confort, iar acea piesa “Americandrim” a lui Puya nu va intra niciodata asa bine ca cum intra in SUA, sa nu mai vorbim despre muzica americana, de la artisti precum Snoop Dogg, Ice Cube, Warren G, 2pac , Biggie, MJ, Drake, Eminem si lista continua.

Si cred ca cel mai important aspect este legat de faptul ca noi, ca oameni, ne formam niste legaturi foarte stranse nu numai cu americani, insa cu oameni din intreaga lume.

Eu personal am mai inceput inca o facultate anul trecut doar din dorinta de a mai merge, da, este adevarat, se fac bani, insa cel mai important e faptul ca nu oricine ajunge in SUA, si prin intermediul facultatii poti merge. Intr-adevar, poti merge ca si turist, insa nu va fi niciodata la fel, deoarece ca si turist nu interactionezi la fel ca si cum ai munci. Si da, dolarii chiar arata bine. Ca in filme, insa in mana noastra si mai bine, mai ales cand ii castigam prin fortele noastre.

In incheiere, doresc sa spun ca nu m-am gandit ca eu voi ajunge prin Statele Unite ale Americii, si uite ca am facut-o, nu o data, ci de 5 ori. Si, ca sa raspund la intrebarea care mi s-a adresat de atatea ori, inclusiv de catre americani si prieteni de peste tot si anume: “Si… mai pleci in SUA?” Raspunsul este exact acela pe care l-am dat cand m-am casatorit cu fata visurilor mele, pe care am intalnit-o multumita programului Work and Travel… DA!

Looking forward to having another experience of a lifetime!

Herta Cosmin – Moran, WY