A fost cea de-a patra vară când am plecat in State. După ce am văzut Estul, Vestul și Sudul Americii, am hotărât ca cea de-a patra locație să fie aproape de Pittsburgh, locul unde am fost prima dată în State, acum 3 ani.
Eram la 2 ore distanță în Ohio și primele săptămâni au trecut foarte repede. Încercam să-l integrez pe fratele meu în viața americană, dar gândul meu zbura numai la prima zi liberă, ca să pot vizita Pittsbugh-ul.
Un Hyunday Accent cu 2 portiere – o mașină mică si rapidă, era tot ce aveam nevoie în acest scop.
Prima zi liberă a venit și cu cât mă apropiam de locurile cunoscute, cu atât eram mai neliniștit. Începeam să văd locuri familiare și inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Nu îmi venea a crede că mă intorsesem!
Am ajuns în Moon Township, iar hotelul unde eram cazat și restaurantul Eat’In Park – unde am avut primul job – arătau exact la fel, de parcă nu aș fi fost plecat niciodată.
Senzația de bucurie că fostul manager m-a recunoscut încă de la intrare – deși nu mai eram băiatul de 19 ani care habar nu avea pe ce lume traiește – m-a copleșit. A venit direct spre mine să mă salute „What’s up Alex? You’re back!?!” Și așa am început să ne povestim unul altuia ce am mai făcut, să ne amintim de party-urile de la muncă și era surprins să audă câte alte State am mai vizitat.
După aceea, am trecut pe la stadionul de fotbal din apropiere unde legasem prietenii superbe în primele zile de viață americană. Întâlnindu-mă apoi cu Kyler, un pussy la acea vreme, acum un băiat serios de care eram mândru. Pot spune că fiecare job, fiecare locație aleasă și fiecare prieten nou cunoscut au avut o contribuție mai mare sau mai mică în conturarea persoanei care sunt acum. Dacă aș da timpul înapoi nu aș schimba cu nimic alegerile făcute și experiențele prin care am trecut.
Kyler avea o surpriză pentru mine! Păstrase de 3 ani acea minge de fotbal („soccer ball’ cum zicea el) cu care ne jucam ore în șir, având pe ea semnăturile tuturor celor din grupul de români și americani de la acea vreme, cu care încă mai țin legătura.
Plăcerea cu care am vizitat downtown Pittsburgh și primul mare oraș american pentru mine, era acum același lucru și pentru fratele meu mai mic. Mă vedeam pe mine în el, cum eram si eu la început, fascinat de mulțimea de zgârie-nori ce străluceau noaptea de pe marginea râului Ohio. Până la sfârșitul verii am mai vizitat de 2 ori Pittsburgh-ul, dar fără aceeași încărcătură emoțională ca prima dată, când am simțit că vizitându-mi foștii prieteni mi-am alimentat liniștea interioară pe câțiva ani buni.
Noii prieteni din Ohio aveau speranța ca îi voi vizita și pe ei la fel cum am făcut cu cei din Pittsburgh.
Aceasta este recomandarea mea, dacă vă întoarceți în State! Faceți-vă timp să vă vizitați foștii angajatori și prieteni! Bucuria lor să vă revadă și să vadă că nu i-ați uitat, vă va da energie și o stare de bine de necomparat!