Viața m-a luat prin surprindere ca de fiecare dată! Nu credeam că sunt pregatită să fac pasul ăsta, dar m-a sunat Roxana și a zis…”hai să mergem în America”! Am răspuns afirmativ fără să mă gândesc nici o secundă, era visul meu…M-am grăbit să îmi depun actele pentru că știam că vor urma momente triste în care aș fi putut să mă răzgândesc, gândindu-mă că nu pot pleca departe de toți cei pe care îi iubesc atât de mult. În concluzie, am intrat în joc!
Astfel am ajuns aici în aeroportul din Budapesta…împreună cu “pisicuța flamingo” :)) , pe care am avut-o aproape pe tot parcursul aventurii.
Nu țin minte cât timp am călătorit, știu doar că ziua aceea nu se mai termina, eram atât de încântată de tot ce se întâmplă în jurul meu, priveam pe fereastră (normal că m-am pus lângă fereastră!) nu mă mai puteam sătura de norii care își schimbau mereu culorile,la un moment dat aveam impresia că zbor printr-o nebunie de vată de zahăr, roz. Schimbasem avionul în Londra, oamenii vorbeau tot mai puțin în română, iar eu in reglam entuziasmată din nou și din nou ceasul după noul fus orar , eram un copil fericit, dar ca orice copil am adormit după ce am epuizat lista de activități de făcut în avion. Surpriza a fost când m-am trezit și am văzut soarele tot acolo, parcă mai mare ca niciodată, nu îmi puteam explica cum se poate ca eu să călătoresc de atâta timp fără să se facă noapte, mi-am zis că mergem în țara în care va fi mereu zi.
Am ajuns epuizați după multe alte drumuri făcute cu un autobuz, apoi altul, apoi altul…dar oricât aș fi fost de obosită tot mi s-a părut că am ajuns într-un fel de…Paradis! Era o zonă la 5 minute de plajă, nu puteam să mă hotărăsc care căsuță îmi place mai mult, pentru că fiecare avea un stil diferit și mai ales o curte foarte îngrijită cu multe flori, aveau garduri micuțe. Era o liniște deplină cu oameni draguți, unde toată lumea te saluta și intra în vorbă cu tine, totul era schimbat!
După o săptămână în care am fost libere să explorăm cel mai mic detaliu din acea zonă, Wildwood Crest, a venit timpul să ne cunoaștem coechipierii de muncă de la SeaPointe Village, un loc imens, unde mă simțeam ca în propriul concediu, cu toate că lucram! Voi lăsa pozele sa vorbească de la sine…
Cam așa arăta echipa noastră, eram de toate felurile, din toate colțurile lumii, oameni faini și harnici, cu care mi-am petrecut și cele mai grele, dar și cele mai frumoase momente…
Probabil vă întrebați care a fost cea mai frumoasă amintire pe care o păstrez și acum în gând…ei bine….
…așa este, ați ghicit! :)) Nu m-am putut obișnui deloc cu meniurile americanilor, (să nu crede-ți că spun asta cu tristețe), dar în schimb m-am descurcat destul de bine la capitolul desert, și am avut grijă să nu îmi scape nici unul! Erau atât de bune încât puteai mânca la nesfârșit fără să ți se pară că exagerezi. Cu toate bunătățile preferatul meu mic dejun era orice cu unt de arahide!
Putem trece și închide capitolul cu mâncare, pentru că scopul meu a fost să descopăr America, nu să o mănânc! :)) Astfel voi deschide capitolul sport! Am fost atât de fericită când am aflat că vecinul cu care împărțeam curtea era profesor de surf încât nu am ezitat și în următorul moment i-am bătut la ușă rugându-l să ne învețe să privim altfel oceanul, să așteptăm “valul potrivit”!
Experiența mea în cele aproape trei luni de lucru a fost minunată! Am lucrat cu plăcere de fiecare dată, cu toate că am lucrat foarte mult, nu simțeam deloc oboseala, asta pentru că eram apreciate și plăcute, aveam prieteni buni în fiecare loc de muncă și știam să facem orice situație amuzantă și relaxantă. Am cunoscut mulți americani și pot spune că sunt total relaxați, prietenoși, te ajută cu orice preț, și ceea ce mi-a sărit în ochi a fost faptul că ei nu pun preț pe îmbrăcăminte și aspect! Nu vreau să spun că sunt neîngrijiți :)) doar sunt super comozi și relaxați (șlapi+blugi+tricou=all the time)!
Voi începe acum cu adevăratele călătorii, iar prima mare escapadă a fost Cascada Niagara! Aveam impresia că am adormit iar când m-am trezit…mă aflam într-un parc imens, se auzea un zgomot puternic de apă. Eram atât de fericită, mă grăbeam să vad de unde vine sunetul… ochii mei nu au vrut să creadă ceea ce văd!
Următoarea oprire am făcut-o în Washington DC, orașul în care am stabilit că veverițele sunt animalele mele preferate, alergau mititelele mereu prin parcurile în care ne plimbam, aveau codița extrem de pufoasă și îți mâncau din mână!
Piesa de rezistență în ceea ce privește excursiile noastre a fost singurul și unicul New York “the concrete jungle”!
După ce am găsit un loc unde am lăsat bagajele, ce îmi întreceau înălțimea :)) specific că acest loc a fost în inima New Yorkului, Manhattan…am evadat în acea junglă de beton, unde blocurile păreau să nu se termine niciodată! Totul era parcă scos dintr-un film, taxiurile galbene erau pretutindeni și DA! Lumea chiar fluieră după taxiuri! :)) Dacă aveai curajul să privești către cer, observai cum ultimele etaje erau scăldate între nori…parcă și norii erau diferiți aici.
Primul lucru care l-am făcut a fost să ne rezervăm bilete la acel bus cu balcon la etaj :)) care te plimba prin fiecare părticică a orașului și un ghid care era de multe ori negru avea grijă să nu ratezi nici un monument, nu ca asta ar fi fost posibil! Astfel fiecare dimineață mi-am început-o astfel…îmi puneam muzica preferată în căști, cafeluța în mână, și descopeream o nouă parte a New York-ului, cine poate să își dorească mai mult?! Trăiai pur și simplu fiecare adiere a vântului, fiecare rază care îți mângâia obrazul, simțeam că nu vreau să mă trezesc niciodată din acel vis…aș fi rămas acolo pentru totdeauna!
Energia mea nu se putea termina, ne plimbam toată ziua, vizitam tot ce era de vizitat, iar când se lăsa seara parcă totul prindea altă formă! Tot orașul era luminat atât de tare, ți se părea că toate beculețele și culorile din lume erau adunate acolo, iar asta se vedea cel mai frumos în Time Square! Agitația zilei era exact la fel și seara, se auzea un zumzet pretutindeni, mă hrăneam din senzații și trăiri! A fost pe departe cea mai frumoasă experiență care am trăit-o și recomand orcărei persoane această terapie!
Le mulțumesc celor ce îmi citesc povestea, mă simt minunat să retrăiesc aceste amintiri, împreuna cu voi!
“Live your life like there’s no tomorow!” kisses
