Salut, numele meu este Mazilu Andrei Ionuț și am participat vara aceasta cu programul W&T în SUA. Pentru mine a fost o luptă continuă pentru a ajunge acolo. Eram în primul an de facultate, veneam după o pauză de doi ani. Lucram în jurul a 170 de ore pe lună și eram înscris la Facultatea de Inginerie.
Când am auzit de program am aflat că am nevoie de o medie de minim 7 și nicio restanță ca să nu am probleme la viză. Rămăsesem restant la Fizică și simțeam cum tot cerul cade pe mine, am început să învăț și pot spune cu mâna pe inimă că și în noaptea de anul nou eu eram acasă și învățam la fizică. Apoi a venit și ziua examenului, am luat 7 și eram din nou în joc.
Apoi, îmi lipseau banii. Mama mea nu putea să mă gireze și a trebuit să iau pe cont propriu creditul. Având o vechime de 2 ani, am putut obține creditul în ziua de 7 aprilie, chiar când împlineam 21 de ani.
Ajungând pe 3 aprilie la sediul Student Travel din Sibiu, Ioan, coordonatorul de proiect, mi-a spus „vino mâine pe 4 cu prima taxă și te înscriu”. Nu am avut banii și m-am dus abia vineri, pe 5, când am luat salariul la ora 5 seara. Acolo, un băiat dădea interviul pentru job. Eu nu eram înscris în program, dar Ioan mi-a spus „Chiar vrei să mergi?”, iar eu am spus „Da, dar mi-e frică, sunt slab cu engleza”. Am dat interviul la ultimul job disponibil și spre mirarea mea l-am și luat, visele începeau să devină realitate și nici măcar nu plătisem prima taxă.
Apoi am făcut actele, pe care spre surprinderea lui Ioan, am reușit să le termin în 2 săptămâni când alții le făceau în 2, 3 luni.
Pe 16 iunie am luat avionul pentru prima dată în viața mea, spre Lisabona, iar de acolo spre New York. New York e nemaipomenit, mai ales văzut la 3 dimineața. Am avut întârziere de 6 ore cu avionul, iar acum eram și fără autobuz și la 20000 km de casă. Eram chiar puțin speriat, aș putea spune.
La 3 dimineața am luat autobuzul către Norfolk, iar apoi, de acolo, un taxi până în Elizabeth City, Carolina de Nord.
Primele două luni au trecut nefăcând ceva remarcabil, credeam eu (dar de fapt tot timpul petrecut acolo e ca un pansament pe sufletul meu). Stăteam toată ziua pe plajă (când eram liber), lucram la Food Lion (Mega Image în România) și la un restaurant. Am cunoscut studenți din toate colțurile lumii: Tailanda, Filipine, China, Rusia, Jamaica, Bulgaria, Ucraina etc.
La începutul lunii septembrie, când lucrul era mai puțin, am început să ne distram și noi, studenții, care până atunci muncem în mare parte a timpului. Am fost la pescuit în ocean, cu managerul de la restaurant, apoi am sărit cu parașuta cu prietenul meu Kyle. După săritura cu parașuta începe povestea mea. Am cunoscut-o pe ea, JUNG TZU LEE, o fată din Taiwan care lucra la Dunkin Donuts, lângă Food Lion. Am fost cu ea 2 luni acolo in Corolla apoi ne-am promis sa ne vedem la anul tot acolo, in frumoasa Corolla . Pentru mine nimic nu va mai fi la fel ca înainte, nu cred că voi mai trăi vreodată o experiență cum am trăit cu ea, nu cred că voi mai iubi o fată cum am iubit-o pe ea. Am fost cu ea în Washington 2 zile, apoi 5 zile în New York. Dacă cineva poate să îmi spună că voi trăi ceva mai intens în viața mea, nu o să il cred, nu pot crede așa ceva.
Într-o seară, pe la 9, am fost cu ea pe plajă, am pus capul pe nisip și am adormit, iar când m-am trezit era 5 dimineața, iar ea mă privea. Eu aveam o durere îngrozitoare de cap și de spate, iar ea se uita la mine. Doar atât mi-a spus, că era trează de o oră.
Mi-am luat adio de la ea în New York. Am coborât din tren, iar ea a rămas acolo, în tren, mergând spre Statuia Libertății, iar eu spre Newark, de unde trebuia să iau avionul. Am plâns tot drumul.
Când am fost în USA, o fată din Rusia mi-a spus că nu îi plac băieții care sunt LOVER BOY. Asta credea ea despre mine, dar de fapt nu sunt asa.
Am scris această poveste gândindu-mă la ea. Mă trec fiorii când scriu. Pe 31.01 a fost ziua ei, a facut 23 de ani și am povestit toată ziua cu ea. Acum doar aștept vara când voi ajunge din nou să trăiesc experiențe de neuitat.
Cum spunea și Emily, că eu așa îi ziceam, “nu fi supărat dacă o să ne despărțim, fii bucuros că ne-am întâlnit în viața aceasta măcar 2 luni. Până la urmă orice om te va răni în viața aceasta. Tebuie doar să îl găsești pe cel pentru care merită să fii rănit”. Iar apoi îmi punea melodia lui Bon Jovi – (You Want To) Make A Memory.
Hello again, it’s you and me
Kinda always like it used to be
Sippin’ wine, killin’ time
Tryin’ to solve life’s mysteries
How’s your life? It’s been a while
God it’s good to see you smile
I see you reachin’ for your keys
Lookin’ for a reason not to leave
If you don’t know if you should stay
If you don’t say what’s on your mind
Baby just breathe
There’s nowhere else tonight we should be
You wanna make a memory?
You wanna steal a piece of time?
You can sing the melody to me
And I can write a couple lines
You wanna make a memory?
You wanna make a memory?
Iar într-o zi am să o reîntâlnesc, am jurat asta. Face parte din planurile mele de viitor de acum încolo. Iar dacă voi câștiga excursia, o voi duce pe mama mea la Praga, mama mea care este eroina vieții mele, dar asta este deja o altă poveste .
We are gonna see each other again with new memories, next summer.
