Fiecare experienta incepe cu primul gand, iar apoi cu primul pas. Da, au fost multe ganduri pentru mine si inca mai sunt, insa de aceasta data obiectivul meu a fost atins cu succes. Mi-a trecut prin gand ideea de “Work and travel” in SUA prin februarie 2013, cand mi-am anunat familia ca dupa terminarea celor 3 ani de licenta vreau sa plec. Decizia a fost prea din scurt si am concluzionat ca merita sa mai astept putine luni pentru a-mi indeplini obiectivul, adica in vara 2014.

Venise momentul sa ma inscriu in sfarsit in program (undeva prin noiembrie 2013) cu ideea de a merge, la finalul programului in Silicon Valley. Dupa inscriere, am primit o lista imensa cu job-uri, care se marea frecvent. Si am inceput cautarea. Ma uitam zi si noapte timp de cateva zile sa vad ce locatii noi mai apar. Nu stiam ce job vroiam, insa stiam ce nu vroiam cu certitudine. Trecuse cam mult timp si eu inca nu eram hotarata. A venit si inceputul lunii februarie si eu inca eram in cautare de job. Am fost sfatuita sa imi grabesc decizia (asta daca vreau sa am un job bine platit). Am luat decizia sa aplic aleatoriu la job-uri, fara sa ma uit la locatie. Am aplicat la 3. La 2 am fost respinsa automat, fara motiv. Am mai aplicat la inca 2, iarasi, fara sa bag de seama locatia. Am primit un mail dupa doua zile cu o programare online pentru interviu. Wow. Vazusem ca job-ul e in California. Inca un wow. (alt job la momentul cand am aplicat eu nu mai era in California). Am intrat direct pe google maps sa vad unde voi ajunge. (am zis in gandul meu ca managerul nu are cum sa nu ma aleaga. Eu TREBUIE sa ajung in California. Ocean. Soare. Business. Silicon Valley). Am stat sa ma uit pe “street view” multe ore. Am cercetat zona. Am ramas din nou, wow.

Ziua interviului. (defapt noaptea- diferenta de fus orar e de 10 ore). Eu foarte entuziasmata asteptam sa ma sune pe Skype angajatorul. In 2 minute l-am convins ca e MUSAI sa imi pastreze un job acolo. Apoi mi-a povestit despre el si afacerea lui. A fost uimit de “reseach-ul” facut de mine. (stiam ca in vara 2014, mai exact in iulie, business-ul implineste 20 de ani).

Tips: e foarte bine daca studiati inainte compania si imprejurarile. Ei apreciaza asta.

Si, evident, am primit job-ul. “Californiaaaaa, here I come!!!”

A venit si iunie 2014, cred ca cea mai asteptata din cele 22 de veri. Haine putine si foarte lejere, acte, bani si mult entuziasm; 27 ore de calatorie. Ma simteam excelent calatorind. Nici nu am dormit. Nu am avut timp de asa ceva. Filmele, muzica si articolele cu noutati despre noi business-uri, m-au tinut treaza, inclusiv destinatia.

Ajunsa la destinatie, in Los Angeles, ma uitam confuza de unde sa iau “shuttle-ul” care ma va duce la destinatia finala. Nici macar nu a trebuit sa intreb prea multe persoane, totul s-a rezolvat imediat: detalii, indicatii, cat timp trebuie sa astept…oameni incredibil de draguti, nestresati etc.

Am ajuns cu cateva zile inainte de a incepe job-ul: a, da, uitasem! Job-ul meu de vara a fost sa vand inghetata peste drum de ocean, in Laguna Beach, California. Da, nu are legatura cu viitoarea mea cariera, insa a fost o alegere buna din toate punctele de vedere. Am inceput sa inspectez zona impreuna cu colega cu care am mers mai repede (in total am fost 4 romance). Singurul dezavantaj pe care l-am constatat din prima era distanta de la ocean la casa unde stateam, cam 20 minute de mers cu masina si mult mai multe minute care puteau ajunge pana la 90, folosind bus-ul. Alt tips: e recomandabil sa cautati o casa cat mai aproape de job, timpul e pretios oriunde te-ai afla.

Pentru ca toata lumea m-a intrebat despre experienta mea din America, in continuare am sa spun ce am invatat, atat de la job, cat si de la activitatile recreative. Bineinteles, vei regasi o parte din activitatile mele.

1. Zambetul face mult. Castigi prieteni noi, cunosti oameni interesanti care sunt dornici sa te ajute si multe alte beneficii. In plus, in schimba fiecare clipa!

2. Mi s-a demonstrat inca o data faptul ca socializarea si atitudinea conteaza extrem de mult, oriunde te-ai afla, mai ales intr-un loc strain. Nici nu stii de unde poate aparea un sfat, o noua idee care sa te ajute pe mai departe, o noua persoana care poate sa iti ofere sfaturi cat altii nu au reusit o viata intreaga, oportunitati pe care doar socializand cu colegii de la munca sau de la magazinul de peste drum nu ti le pot oferi. E tare important sa intri in vorba cu lumea fie ca esti in avion, tren, la semafor sau alergand pe malul oceanului. Eu asa mi-am creat un “network” frumos cum ar fi o vizita pe neasteptate la Facebook hq, dupa una programata la Twitter, lucruri noi invatate ajutand la dezvoltarea unui business, prieteni pe viata si multe altele. 

3. De multe ori am fost cu mintea in alta parte si inca mai sunt cateodata, insa clipa prezenta nu o sa mai fie la fel niciodata. Imi amintesc ca dupa ce m-am mutat la ocean, ma uitam cum sunt toate imaginile din jurul meu: palmieri, vile, ocean la discretie si…dintr-o data, m-am intristat. Mi-am dat seama ca mai aveam doar o luna de stat in acea lume de vis si apoi au inceput framantarile: ce o sa fac dupa ce plec, cand pot sa ma mai intorc aici, daca nu mai imi place in Romania, cand o sa mai am ocazia asta; eram efectiv deprimata, dar nu dupa mult timp m-am intalnit cu un prieten foarte bun de acolo care efectiv mi-a schimbat perceptia despre momentul pe care ar trebui sa il traiesc, de fapt. Sfatul a fost unul dur. in esenta mi s-a spus sa ma bucur de ce traiesc acum, de ce vad, ce ma inconjoara, ca bate vantul sau ca e un super soare, ca am muncit mult si acum ma relaxez si doar sa multumesc pentru ca sunt acolo, in acel moment, nu cu gandul ca nu va mai fi pentru ca nu se stie niciodata ce se va intampla.

Laguna Beach, California:

4. Asumarea riscurilor cred ca e cea mai importanta lectie invatata din toata experienta Americana. Asumarea am trait-o intens in doua situatii importante si anume: cand am decis sa ma mut la ocean si cand am plecat in San Francisco, neavand nicio idee unde o sa ma cazez si cu cine o sa ma intalnesc.
Mutarea mea a fost gandita de multa vreme si cautasem inca din iunie o modalitate sa ma mut la ocean. Dupa cum am mai spus, locuiam impreuna cu celealte 3 romance la vreo 15 km distanta de locul de munca si inclusi ocean. Nu mi-a prea placut situatia si m-am gandit ca pot sa traiesc si altfel. Asa ca, am decis, cand mai aveam 6 saptamani de stat in California sa fac o schimbare. Nu mi-a fost frica. Mi-am facut bagajele in 15 minute si am plecat pe usa catre ocean. Nu stiam unde o sa dorm in noaptea respectiva. Nu eram sigura.
Am sunat la un hotel unde cunosteam pe manager si am intrebat daca pot sa imi las bagajele in garaj si daca pot dormi cateva nopti cu un pret mai mic (nu 120$ cat era pe noapte in mod normal), expicandu-i situatia mea. Am negociat si totul s-a aranjat. Eu inainte discutasem cu fetele sa ne mutam toate 4 la hotelul in care m-am mutat eu pentru ca am reusit sa negociez pentru luna septembrie un pret foarte accesibil, adica exact aceeasi sum ape care o plateam si dincolo, cu marea diferenta ca aici aveam o camera mai mare, piscina, vedere la ocean, curte interioara foarte frumos aranjata si la 10 minute de mers pe jos pe malul oceanului catre munca. Fetele nu au vrut la momentul respectiv, era prea mare bataie de cap cu mutatul.

Din 5 septembrie de cand m-am mutat, totul s-a schimbat din foarte bine in extreme de bine. Eram aproape de orice: ocean, soare, job, prietenii mei…era de vis. Dupa o saptamana un amic m-a sunat sa ma intrebe daca inca mai vreau sa stau la hotel…eu si uitasem ca totusi, ar trebui sa ma mut de acolo. Eram prea relaxata sa ma mai gandesc si la asta. Palmierii din curte, piscina care ma tinea ocupata si oceanul care ma astepta dimineata sa il salut m-au facut sa uit de aceasta mutare. Acel telefon mi-a dat o veste si mai buna: o prietena romanca ce statea peste drum de hotel a auzit de mine si dorinta mea de a trai o frumoasa vara la ocean dupa atatea zile de munca. In cateva minute mi-am facut iarasi bagajele si am mers la noua mea casa. Nu aveam camera mea, am dormit pe o canapea comoda, dar aveam vedere la ocean. Si toate astea multumita unei romance (care prin coincidenta a trait in acelasi judet cu minte, Hunedoara). Romanii care nu uita de unde au plecat fac fapte extreme de frumoase, credeti-ma!
A fost o super perioada…am cunoscut si alte persoane cu care si acum tin legatura, oameni de apreciat…datorita carora am avut o experienta de neuitat. Multumesc!!!

Privelistea de la hotel:

5. Viseaza- niciodata nu stii in ce stiuatii te vei regasi. Eu, de exemplu, imi doream foarte mult sa vizitez o mare companie si sa aflu cum sunt tratati angajatii si mai ales sa vad mediul in care isi desfasoara munca. M-am trezit in San Francisco, singura, fara nici cea mai mica idee daca ce am discutat ulterior despre posibila mea vizita la Twitter se va materializa. Prima seara, cautand in centrul orasului cazare, m-am trezit la un super hostel unde din prima secunda am avut o discutie intriganta cu receptionera si nu degeaba, haha. Am ajuns sa ii cunosc colegul care era dispus sa imi recomande ce sa vizitez in ziua urmatoare prin San Francisco. Imi amintesc ca mi-a spus ca ar fi indicat sa inchiriez o bicicleta si sa merg sa vizitez imprejurimile. No way, in gandul meu.
Dupa toate indicatiile primite, putin dezamagita de recomandari, m-am decis sa merg in camera, sa imi cunosc colegele, iar apoi sa cobor in lounge sa mai cunosc lume si poate sa organizez ceva cu ei. Ne-am jucat tot felul de jocuri, am povestit, am ras o gramada si mi-am dat seama ca nu sunt singura care calatoreste singura. Super! Pana sa ajungem la planificatul zilei urmatoare, a aparut in peisaj un francez care lucre part-time la hostel si din vorba in vorba am ajuns sa obtin o intrare la Facebook HQ, wow! Productiva seara de sambata, ce sa zic!
Aveam inca 3 zile de stat in San Francisco si toate s-au aranjat ca la carte. Duminica a inceput cu un mic dejun delicios pentru a-mi pregati energia necesara mesrului pe jos (doar 9 ore), luni a urmat sa vizitez Twitter, datorita unui roman care lucreaza acolo… (romanii buni stiu sa se remarce oriunde s-ar afla), multumesc pentru asta!… Experienta nu o pot exprima in prea multe cuvinte. E superb si atat, un mediu de lucru foarte creativ. Pe langa jocuri, mancare peste tot, restaurante pentru toate gusturile, o cafea geniala, locuri de relaxare, masaj, sala de fitness, angajatii mai vad in premiera anumite filme, fac cunostiinta cu vedetele si multe alte surprize. Mai multe se pot vedea in ce am surprins de-a lungul vizitei de…4 ore?!?

Marti, o noua super zi. Inca de dimineata, am plecat spre Facebook. M-am mutat cu o seara inainte in Berkely, la 20 de minute de San Francisco. Si am pornit la drum impreuna cu un amic francez foarte foarte entuziasmat ca ajunge la Facebook si el o data cu mine- zic asta pentru ca el avea ocazia sa mearga de n ori si nu a reusit. Toate s-au aranjat asa ca am avut si transport asigurat si o copanie placuta. Am impartasit experienta noastra din Europa si apoi am comparat-o cu cea din State. Oups, error, nu prea seamana, trist!
Sediul principal Facebook nu este intr-o zona foarte accesibila in sensul ca trebuie sa faci o ora si ceva pe drum in fiecare zi daca stai in SF sau Berkely, asta daca angajatii nu prefera sa plateasca o chirie pe masura si sa locuiasca in centrul “Silicon Valley-ului”, cum, de altfel, multi o fac. Si am ajuns: parcare imensa, peste o mie de masini, parcari numerotate, autobuze (cei care nu vor sa vina cu masina proprie au varianta sa fie luati din diverse locatii pentru a fi transportati la munca), multa agitatie. Am intrat la receptie, a trebuit sa ne logam cu contul nostru de facebook, tare faza…am asteptat apoi sa fim chemati inautru si a inceput nebunia.

Am nimerit chiar la pranz (de fapt cam asta era si ideea). Am luat pranzul, dar decizia a fost grea, sincer. Spatiul fiind amenajat ca intr-un campus, la fiecare pas, in stanga si dreapta gaseam cate un restaurant sau cofetarie. Datorita diversitatii angajatiilor, fiind dinmulte parti ale lumii, restaurantele au si ele, diverse preparate care sa le satisfaca gusturile tuturor. Pentru ca nu am avut timp sa ma hotarasc din ce parte a lumii vreau sa fie meniul meu, am ales sa mananc o super salata, preparata de mine cu o gramada de ingrediente organice (in California e o moda si e bine, totusi), am degustat vreo 4 fresh-uri cu tot felul de fructe ciudate dupa care am fugit rapid sa luam desertul intr-o alta locatie- inghetata, macarons, iaurturi cu logo-ul facebook, cafea, etc. Am mancat foarte repede si am trecut la partea interesanta. Am intrat prin birouri- acolo unde se permitea- din pacate nu puteam face poze, dar nu era un loc foarte diferit fata de birourile multinationalelor aflate chiar si la noi in tara. Au locuri de relaxare, de jocuri, mese mobile care se adapteaza daca vrei sa muncesti din picioare (cum e si indicat) si multe alte locuri interesate si birouri creative. Au multe tenataii in jur, dar in ciuda acestui fapt, cei de acolo mi-au spus ca au si mult de munca si nu prea au timp de fiecare data sa beneficieze de relaxare. Apropo, am vazut si biroul lui Mark. E chiar la strada, cu geamuri transparente, un birou nu foarte mare si cand e acolo, nu se sfieste sa le zambeasca angajatilor. Mi s-a parut foarte tare aceasta amplasare a biroului, chiar in mijlocul campusului…
Sunt multe de spus, vreau sa ma rezum la atat si va las sa priviti o parte din pozele pe care am reusit sa le fac:

6. Neplanificarea- stiu, suna a dezorganizare (eu fiind organizarea in persoana- asta in Romania): totul se intampla pe repede inainte; nu stii pe cine vei cunoaste in urmatoarele 5 minute, 2 ore, 3 zile…iti poate schimba situatia enorm.
7. Experienta, calatoriile, activitatile…fac mai mult decat BANII. Eu am vrut sa ma simt bine si sa ma rasfat la fiecare pas asa ca nu am avut niciun regret in a-i cheltuii. Se merita, crede-ma!

Poate ti se pare ca am prezentat doar lucrurile bune si foarte bune din experienta mea…chiar asa a fost…partea cu munca am si uitat-o pentru ca am tinut foarte mult sa ma relaxez o luna si jumatate la final sa pot mai mult sa imi amintesc aceste momente. Au fost cateva momente la munca cand era o atmosfera tensionata si cand trebuia sa avem energie multa pentru a servi clientii care nu mai incetau sa apara, dar a trecut. Este foarte important sa va luati si o vacanta la final sa simtim ca nu am muncit degeaba.
Desi am fost in California unde traiul este scump, incepand de la mancare, cazare, transport, am reusit sa imi scot investitia initiala a programului. Am reusit sa economisesc foarte mult la transport pentru ca am folosit masina electrica si la mancare pentru ca nici nu prea aveam timp de asta…

Sper ca toate informatiile sa fie folositoare si sa ai norocul sa nimeresti intr-o zona buna din toate punctele de vedere!