Acatincai Otilia- Asta reprezintă Work and Travel, o cale spre a-ți îndeplini un vis

Vis.. Ce îți poți dori ca student? O prestație excelentă la facultate, o reputație exemplară în văzul tuturor și distracție pe măsură. De ce să nu te distrezi și în același timp să te dezvolți personal? Să îți descoperi noi aptitudini organizatorice, să simți presiunea dincolo de limite și să câștigi nu doar amintiri de neuitat, ci și un venit cu care ți-ai putea îndeplini toate poftele. Asta reprezintă Work and Travel, o cale spre a-ți îndeplini un vis.

Cedar Point Amusement Park a reprezentat destinația finală a unui început de vară pentru mine. Îmi era frică de eșec, îmi era frică să nu fiu la limita așteptărilor mele odată ajungând acolo. Dar am un motto „Never a failure, always a lesson”.

Într-adevăr, a fost o lecție memorabilă în viața mea!!  Am învățat că munca nu e o rușine, ci e un scop. Am dovedit că oricât de mult nu aș mai rezista, tot rezist presiunii. Am luat exemplu de la cei mai buni, motivându-mă să excelez în ceea ce fac. Am combinat utilul cu plăcutul și e de-a dreptul cea mai plăcută combinație! Am sărit peste inhibiția de a avea o conversație în limba engleză, totodată îmbunătățindu-mi nivelul limbii engleze.

Lănsând la o parte faptul că lucram 3/1 din zi, la o firmă de catering si la o cantină, asta nu m-a descurajat sa îmi doresc mai mult. Din contra, m-am automotivat și am avut doar de câștigat! Câștigul meu?! O nouă familie.. da, ați citit corect! O familie nu se bazeaza doar pe compatibilitatea sanguină, ci și prin legăturile puternice care se strâng între oameni. Ce contează etnia, naționalitatea sau culoarea tegumentară, când ai suflete compatibile alături? Experiența pe care am acumulat-o m-a făcut sa mă simt mereu pregatită de orice. Evenimentele cu 5000 de persoane mi se păreau „piece of cake”, însă ceva mi-a râmas in suflet.. Când închid ochii îmi văd vara într-un tricou albastru, uneori cămașă albă cu papion și zâmbesc.

Amintirea unui eveniment micuț, cu câțiva căpitani de nave si familiile lor, pe marginea lacului, care suporta plutind câteva iahturi, cu un apus de soare memorabil, chiar și cu câțiva stropi din cauza unor nori supărători, mi-a lăsat o amprentă profundă în suflet. Formația care cânta a ridicat pe ringul de dans câteva cupluri, in jur de 35-45 de ani, dansând pe muzică slow, îmbrățișați și nepăsători de toate capriciile vremii. Luminile unei instalații le lumina fața, dar nu asta le reflecta fericirea, ci starea de spirit pe care o aveau îi făceau să radieze. Mi-am dat seama că tot ceea ce avem mai scump este in sufletul nostru.. acea liniște si bucurie sufletească pe care nimeni nu ți le poate distruge. acatincai-otilia-poza-2-min

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult, eram mereu aceeași fată cu zâmbetul pe buze, mereu gata de distracție, mereu dornică de a descoperi ceva nou în persoanele ce mă înconjurau. A fost o vară plină de peripeții, de la petreceri, în singura discotecă care ne era la îndemână și care strângea toate naționalitățile împreună, până la after party-uri spontane. De la evenimente organizate pentru toți angajații parcului, până la mici grătare organizate între noi.. Multe aniversări, multe zâmbete las în urmă doar amintiri de neuitat.

Călătoria mea.. hm, un subiect tabu!! Am avut partea de cea mai organizată vacanță, asta datorită colectivului în care m-am strecutat. Am vizitat locuri pe care nu îmi imaginam niciodată că le voi vedea cu ochii mei. Am descoperit lucruri a căror existență îmi era necunoscută.

Chicago- primul contact cu pamântul american. Primul oraș de care m-am îndrăgostit si primul loc în care m-aș întoarce. Niagara Falls- începutul aventurii. Îmi este de ajuns să închid ochii și să mă aflu în mijlocul ei, să revizualizez capătul unui curcubeu, să simt cum picăturile cascadei pe fața mea curgeau șiroaie. Imagine de vis. A urmat Pittsburgh, alt oraș, alți oameni noi, alte povești de amintit! Nu departe a fost Washington DC, o zi de-a dreptul extenuantă. Istoria acestui oraș mi-a captat atenția, datorită autenticității și arhitecturii, lucruri pe care nu le vezi in celelalte orașe. Dar deh.. nu degeaba este Capitală. Philadelphia a fost cutreierată cu ajutorul unui bus de data asta. Nu au putut scăpa neobservate steagurile fiecărei țări, căutând steagul României, steag ce se lasă nevăzut. Nu fac abatere la faptul că România nu a mai ieșit trufașă în fața tuturor popoarelor, devenind invizibilă, chiar și pentru unii cu sânge românesc. Nelipsitul Detroit, se afla întins în fața mea, așteptând cu nerăbdare dorința mea de a cheltui bani pe cumpărături.

acatincai-otilia-poza-1-min

Coasta de Vest a fost cea mai frumoasă aventură, Las Vegas- San Francisco- Los Angeles- Grand Canyon, punctele turistice cele mai mari de pe lista noastră. Nu pot să omit Death Valley, Yosemite National Park, Sequoia National Park, Hoover Dam, Malibu Beach, Santa Monica, Antelope Canyon, Horseshoe Bend, Zion National Park. 10 zile de neuitat, nopți în care cădeam extenuați și ne trezeam a doua zi buimaci. Griji din cauza traseului, din cauza peripețiilor, frica de a nu se întămpla ceva rău ne invadau sufletele. Dar astea nu au opus rezistență distracției noastre. O mare provocare pentru mine au fost cazinourile, nu concep acest tip de distracție, poate din motive bine întemeiate ce mă leagă de trecut. Dar am făcut-o și pe asta, am fost acolo, Caesars Palace, Bellagio, nici unul nu mi-au scăpat, deși „mi-am prins urechile” în aparatele alea și m-am uitat in jur să văd spălarea în masă a creierului uman. Încă nu m-am oprit aici!

Mi-am luat cele două prietene și am zburat spre New York, destinația finală pentru 4 zile și drumul înapoi spre casă, orașul meu de suflet, oraș pentru care am pornit la drum în această călătorie. A fost visul meu si da, l-am împlinit! Totul este posibil, trebuie doar să îți dorești! M-am bucurat de ceea ce avea acest oraș de oferit, am mers la pas toate strâzile în sus și în jos, am dat peste diverși oameni, ne-am rătăcit dar am gâsit drumul cel bun. Ne-am regăsit în buricul târgului, la shopping crezând că viața mea s-a transformat într-un calvar.

Liniștea s-a așternut pe sufletul meu când eram acolo, sus, pe Rockefeller Tower, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru toate realizările mele, meditând în fața unui „imperiu”, luminându-mi gândurile prin prisma a tot ceea ce vedeam. Era un vis devenit realitate! Nu e târziu, niciodată nu va fi, să îți faci un plan de atac și să pornești la drum cu încredere.

 

Da share acestui articol

Share on facebook
Share on twitter
Share on google
Share on pinterest
Share on email
Share on whatsapp