După ce s-a dat start înscrierii la programul Work and Travel, atât colegii de facultate, prietenii, cât şi persoane străine care au aflat că am fost în State, m-au “bombardat” cu întrebări. Cum a fost? Unde ai fost? Ai făcut bani? Ai avut second job? Ai călătorit? Vrei înapoi?
Îndeosebi pentru cei care merg pentru prima dată este greu să se decidă, pentru că în spate este frica nereuşitei. Sper ca prin articolul meu să-i conving să ia decizia corectă.
Am plecat în SUA în primul an de facultate deoarece auzisem atâtea istorioare hazlii relatate de fratele meu, care regretă doar un singur lucru, că a plecat doar în ultimul an de facultate în SUA. El m-a motivat să mă înscriu. Şi am făcut pasul acesta deşi nu ştiam o boabă de engleză. Dar am zis că ăsta este un stimul perfect ca să mă apuc să o învăţ? A fost cea mai mare provocare din viaţa mea, dar nu regret.
Plină de speranţe, un pic stresată şi cu un bagaj mai mare de două ori decât mine. Cam aşa arătam eu în aeroportul din Bucureşti. Nici nu bănuiam ce aventură mă aşteapta în AVON, insula unde urma să-mi petrec vara. Acolo am lucrat la compania Food Lion, puneam pe raft fructe şi legume. Eram plătită bine şi munca era ok. Fiindcă făceam ore suplimentare care erau plătite mai mult, undeva la 14$, nu am avut necesitate de al doilea job. Iar faptul că începeam la cinci dimineaţa însemna că terminam devreme, deci îndeajuns timp pentru plajă. Eram invidiată de colegii de munca care abia veneau, iar eu deja plecam.
Pentru mine conta faptul că pe lângă muncă, am reuşit să mă şi distrez la maxim. Erau studenţi din toată lumea acolo. Nu putea să fie altfel! Mergeam seara la party pe plajă. Acolo, în jurul focului, ascultam muzică şi vorbeam între noi. Pentru mine, care incepeam munca de dimineaţă, însemna de la distracţie să merg direct la muncă, dar credeţi-mă că se merita. Reuşeam să fac atâtea, de parcă aveam puteri supranaturale.
La muncă era o placere, mă înţelegeam bine cu şeful meu, care mi-a fost ca un tată. În general, americanii sunt super de treabă, pentru ei nu contează ce muncă faci acolo: că speli vase sau că faci curat. Ei apreciază felul tău de a fi.
A fost atât de frumos încât îmi doream să rămân, îndeosebi după ce am avut ocazia să petrec o săptămână în Washigton şi la New York, să hoinăresc pe străzile aglomerate, să vad ceea ce doar în filme vedeam…de fapt nu să văd, ci să simt!
Sunt de părere că în viaţă trebuie să rişti, nu şti ce poţi să câştigi. Consider că banii sau lucrurile cumpărate nu sunt atât de importante, ci faptul că am câştigat experienţă, că am legat prietenii pe viaţă, că am aflat adevăratul gust al libertăţii şi independenţei, că într-un final, eu am descoperit nu numai America, dar şi pe mine!
P.S: M-am îndrăgostit de SUA şi abia aştept să mă reîntorc.
