Salutare, J1’s! Mă numesc Rareș și doresc să îți răpesc doar câteva minuțele pentru a-ți relata din mare experientele acumulate din doua veri în SUA! Am convingerea ca după ce vei termina de citit, îți voi stârni curiozitatea atât de mult, încat vei fi candidatul perfect pentru un schimb cultural de o așa de mare anvergură.
Am un singur regret, acela că nu am avut un interes spre Erasmus sau programe precum Work&Travel SUA in timpul facultății, dar consider de cuviință că mai bine faci lucrurile mai târziu decât niciodată. Astfel, mi-am continuat studiile la nivelul urmator, iar în octombrie am făcut pasul cel mare. Mi-am depășit blocajul și am semnat contractul cu agenția tremurând, însă încrezător.
Pe tot parcursul anului, am făcut rost de documentele necesare, nu am fost stresat de către coordonator deloc, totul a fost rezolvat după ritmul meu, după timpul meu liber (deoarece eram ocupat și cu seminarele, dar și cu locul de muncă de la momentul respectiv).
Luna februarie a ajuns și am fost programat la Ambasada SUA pentru a avea interviul cu unul din consulii acesteia. Zis și făcut, totul a mers ca pe roate, uns, fără incidente, iar după o oră în Ambasadă (timp in care am intrat, am lasat bagajele, si am asteptat la coada), am ieșit cu zâmbetul pe buze pentru că știam că am reusit și că în iunie voi zbura transatlantic!
……,
M-am îmbarcat în primul avion (aveam doua escale, deci de schimbat trei avioane până la destinație), zborul a decurs liniștit, deloc îngrijorător, decât câteva și minore turbulențe. Angajatorul m-a așteptat la aeroport, m-a ajutat cu bagajele si dus am fost spre destinația finala, hotelul unde aveam sa petrec trei luni și jumătate.
La prima vedere nu a fost ceva wow, un hotel oarecare, dar desigur în cel mai turistic orășel din statul Vermont. Datorită acestui lucru, toate afacerile din zona aveau profit pe tot parcursul anului. Primăvara, vara și toamna turiștii veneau pentru drumeții, iar iarna, fiind la poalele munților, era sezonul de schi.
Jobul meu cu care am plecat în călătoria mea inițiatică, a fost de housekeeper. Poate te amuzi când auzi asta, însă lasa-mă să îți explic cum și de ce am ales această poziție. Pentru mine a fost teribil de important să am un main job stabil, cu un program de dimineață bătut în cuie. Ce inseamnă asta mai exact? Adică indiferent de ce se întâmplă, lucrez strict dimineata, astfel termin munca la ora patru după-masa, iar restul zilei timpul îmi permite să merg la second job. Desigur, nu m-am mulțumit cu doua locuri de munca, mi-am luat trei. Aveam asa, primul job de housekeeper, al doilea de busser la un restaurant italienesc, iar al treilea job a fost de server la un resort de lux. Bineînțeles ca am lucrat pe rupte, dar am fost recompensat cu vârf și îndesat, cum s-ar zice.
Sefii de la hotel sunt niște oameni minunați cu două fete extrem de istețe, una din ele dorește să devină medic pediatru, iar fata cea mare are în plan sa preia afacerea părinților, hotelul. Cazarea a fost oferită la main job, foarte ieftină, curată și bună comparativ cu ce oferă alți angajatori și făceam 30 de secunde până la muncă și înapoi.
La main job, programul meu era de la 6 până la 16, cinci-șase-uneori șapte zile/săptămână, dar asta depindea în mare parte de fluxul cazaților. Niciodată nu am lucrat mai puțin decât orele specificate în contract. Mă ocupam de tot ce înseamnă bucătărie de la 6 la 9 (eram și responsabili de breakfast), iar de la 9 la 16 curățam camerele de hotel. Este o muncă care îți confera o oarecare libertate și scop, care te va ajuta long-term în viitorul tau de acasă.
Al doilea meu loc de munca a fost busser, care practic este un fel de ajutor de ospătar, luam farfuriile murdare/paharele de pe mese și le înlocuiam cu altele curate, respectiv turnam constant apă în pahare. Deloc complicat și super plătit.
Ca și server la resort, din păcate meniul lăsa foarte mult de dorit, prin urmare, foarte mulți clienți nu au fost, deci nici financiar vorbind, nu se prea merita sa stau.
Trebuia să mă ocup de toate, de la luatul comenzilor, introducerea acestora în sistemul de date, până la livrarea acestora (lucru care este ireal pentru americani. De regula, aceștia au câte o persoana care se ocupă de câte un singur task). Doar în primul an am lucrat aici, în al doilea an m-am mulțumit cu două locuri de muncă pentru a nu intra in burnout și pentru a mă relaxa cât de cât. Poate te întrebi cum am avut timp să am trei locuri de muncă dar programul meu era în felul următor, housekeeper oricand eram pus pe orar, nu era relevant deoarece lucram de dimineață și nu înfluența programul meu la restaurante. La al doilea job lucram miercuri – sâmbătă de la 17- inchidere (teoretic se închide la 21, practic când pleaca ultimul client), iar la resort ca si sever, duminca-luni, același interval orar.
De îndată ce luna august se aproprie de final, adevăratul show vibrant accelerează spre debutul tomnatic. Padurile capătă mii de culori calde, arămiu, galben, ruginiu, roșiatic, maro, cupru și multe altele din paleta de nuanțe care atrag și mai mulți turiști. Este un peisaj de poveste și se spune că Vemont dă startul anotimpului pe toata suprafața Statelor Unite! Odată ce experimentezi acele priveliști, vei dori să te întorci anual acolo. Turiștii vin in Stowe de generații întregi, anual, pentru acele drumeții, pentru acele cascade, pentru acele lacuri de care auzi doar în basme. Locuitorii sunt ospitalieri, prietenoși și curioși de români și miturile sau legendele noastre, ar putea sta ore în șir să ne asculte istoria.
Fiind aproape de Canada, în trei ore maximum poți să iei brunch-ul în Montreal sau să mergi într-un city break in Boston, este la fel, la patru ore distanță cu mașina.
Pe toata perioada șederii mele in Vermont, siropul de arțar, care la fel, este originar din Vermont, a fost nelipsit. Se consumă atât în băuturi, cât și în preparatele culinare. Siropul este semnătura/ștampila statului Vermont. Locuitorii adeseori spun că o singură linguriță de sirop de arțar în cafeaua de dimineata, le aduce aminte de copilăria lor, de părinții lor, de bucuria de a fi copil încă o data.
Mi-a plăcut atât de mult acolo, încât m-am reîntors a doua oară în vara anului 2024, iar presupun că îți voi face cu mâna de acolo, cititorule, și în 2025.
Îți mulțumesc că ai avut răbdare să citești cuvintele mele, și tare îmi doresc să ai parte și tu de ce am avut eu, o vară cum n-am mai avut vreodată. Te previn totusi, experiența dă dependență și s-ar putea sa ajungi să îmi faci tu cu mâna din SUA, nu eu, întrucât este timpul să absolv. Recomand un job de housekeeper, fie că ești bărbat sau femeie, te va ajuta mult pe viitor în casa ta.
Am plecat spre un alt continent cu o jumătate de bagaj, iar la întors am venit cu două pline plus un bagaj de mână. Nu este un stat scump, prețurile sunt foarte ok dacă pui în balanță veniturile tale cu prețul unei cafele la Starbucks. Îți permiți de toate, deci daca mergi cumva in Stowe, aștept să îmi aduci un magnet și un breloc. Să ne auzim cu bine și doar de bine!
Semnat, un Student Traveller convins,
Rareș
