Ce a însemnat pentru mine vara anului 2014?
O experienţă care cu greu poate fi descrisă în cuvinte. Un fragment dintr-un basm care a fost rupt din carte şi transformat în realitate. Pur şi simplu…altceva.
Cum a început totul?
Printr-o simplă întrebare: Ce facem la vară? Decizia de a mă înscrie în acest program a fost una spontană. Nu ştiam exact ce înseamnă Work&Travel, ci doar că este o experienţă frumoasă, care merită trăită. Prima dată când am vazut un afiş ce promova acest program mi-am spus “Acesta este un lucru imposibil de realizat!” şi nici nu m-am mai gândit la el. Asta până când s-au întors în ţară nişte colegi care au plecat cu Work&Travel şi mi-au povestit cât de frumos a fost în SUA. Atunci am spus “Şi eu vreau!”. Prin urmare, în luna noiembrie mi-am luat colegele de cameră şi ne-am înscris pentru o vară de neuitat.
Ce a urmat după ce m-am înscris?
Emoţii peste emoţii! Oare dosarul e în regulă? Mai trebuie vreun act? Ne vom găsi job? Unde vom merge? Cum va fi la ambasadă? Oare voi avea destui bani? Oare găsim bilet de avion? Multe întebări au trecut prin mintea noastră, dar şi-au găsit răspunsul mai usor decât credeam. Cum se zice, timpul le rezolvă pe toate. Ne-am trezit în luna iunie, cu viza în paşaport, cu job în New Jersey, cu bilet de avion luat, cu bagajele făcute, gata să plecăm. Nu a fost deloc greu să ne gasim job. Iar la ambasadă interviul a durat doar un minut, timp în care domnul consul ne-a pus nişte întrebări foarte simple, despre ce o să facem în America şi unde vom lucra. Cât despre biletul de avion, am primit multe oferte dintre care am ales-o pe cea care ne-a convenit cel mai mult. Totul a fost floare la ureche.
Destinaţia?
Wildwood, New Jersey. O staţiune turistică frumoasă foc! În data de 11 iunie, 3 fete urmau să plece spre SUA, pregătite pentru cea mai frumoasa experienţa. Totul era pus la punct, transportul de la aeroport până în staţiune, cazarea, până şi bicicletele ne aşteptau. Am locuit într-un frumos apartament pe care l-am împărţit cu studenţi români, situat vizavi de baza sportivă. Timp de 3 luni şi jumătate am trăit ca o adevarată familie, iar dimineaţa ne dădeau deşteptarea majoretele sau jucătorii de baseball care işi făceau antrenamentul.
Ce am lucrat?
În 15 iunie a fost prima noastră zi de lucru. Aveam mari emoţii. Contractul ne spunea că vom fi asistente de bucătar la Russo’s Market, un mic magazin cu articole pentru plajă care avea şi bucătarie, meniul constând în salate şi sandwich-uri. Un magazin destinat turiştilor care merg sau vin de la plajă, situat în North Wildwood, la 50 de metri de plajă. Nu de puţine ori aveam să plec de la serviciu şi să merg direct la ocean. La locul de muncă ne-am integrat foarte repede, am fost primite cu căldura şi mergeam cu mare drag la lucru. Lucram în spate la bucătărie, ba făceam sandwich-uri, ba salate, ba umpleam frigiderele din magazine, ba spălam vase. Orice trebuia făcut, eu făceam cu drag. Mi-am făcut mulţi prieteni cu care ţin legătura şi în ziua de astăzi, majoritatea fiind de vârsta mea, cu care mă distram la locul de muncă. Toţi angajaţii erau americani, noi fiind singurele fete venite cu Work & Travel, iar asta ne-a dat şansa să cunoaştem într-adevar cultura americană, petrecând majoritatea zilei alături de ei.
Ce făceam în timpul liber?
Nu exista să stau acasă în ziua mea liberă. Ori plecam într-o mică excursie, aproape de casă, ori mergeam în parcul de distracţii de dimineaţa până seara, ori mergeam la shopping, ori mergeam la plajă şi stăteam până mă făceam roşie ca racul. Iubeam parcurile de distracţii, încercam toate nebuniile şi mă dădeam în roller-coaster până mi se făcea rau. Nu de puţine ori fugeam la outlet să îmi cumpăr haine noi, frumoase, de calitate şi ieftine. Mă întorceam cu mâinile pline de fiecare dată când veneam de la cumpărături. Fiecare săptamână venea cu noi senzaţii şi amintiri plăcute.
Nici măcar când aveam câteva ore libere înainte să plec la serviciu nu îmi plăcea să stau în casă. Fugeam până la ocean, doar cât să îl privesc şi să îmi amintesc ce experienţă frumoasă trăiesc, sau mergeam pe la magazine şi mai cumparam cadouri pentru cei de acasă.
Dar seara ce făceam?
Când am ajuns în SUA aveam 20 de ani şi m-am trezit că nu am voie să cumpăr băuturi alcoolice sau să merg în baruri şi cluburi cu prietenii, aşa că până pe 21 iulie, când am implinit 21 de ani, serile mi le petreceam în apartament cu colegii mei. Dar asta nu înseamna ca m-am plictisit. Chiar deloc. În fiecare seară râdeam şi ne găseam tot felul de activităţi distractive. Majoratul meu a fost de vis, au venit toţi colegii mei de lucru şi prietenii pe care mi i-am făcut acolo, am sărbătorit şi ne-am distrat până dimineaţa. Apoi fiecare week-end urma să mă transforme într-un zombie. Lucram toată ziua, apoi fugeam repede acasă, mă aranjam şi fugeam în oraş cu colegii mei de lucru. Îmi aduc aminte cum mergeam cu bicicleta până în North Wildwood şi o legam de stâlp în faţa barului unde erau toţi colegii mei. Îmi plăcea să îmi petrec timpul cu americanii, simţeam cu adevărat că trăiesc şi eu ca un american.
Cum m-am descurcat cu mâncarea?
Mâncarea este, într-adevar, diferită de cea a noastră. Preţurile la legume şi fructe mi se păreau foarte ridicate. Bananele erau cele mai ieftine fructe. Pâinea este foarte diferită de cea a noastră şi parcă toate mâncărurile tind să fie puţin mai dulci. Însă m-am adaptat foarte repede, am descoperit alimente care îmi plac şi nu am avut probleme. Fiind asistentă de bucătar, primeam mâncare de la serviciu şi asta m-a ajutat să economisesc bani. Pizza şi sandwich-urile sunt foarte bune. Eram deasemenea înnebunita dupa ciocolata Reese’s, cookies Chips Ahoy şi untul de arahide. Merită gustate toate prostioarele.
Ce s-a întamplat la sfârşit de sezon?
Ei bine, în luna septembrie au început să plece toţi colegii noştri de apartament. Unii plecau în excursii, alţii se întorceau în Romania. La mijlocul lunii am rămas doar eu şi una dintre colegele mele, cealaltă plecând pe coasta de vest. Dar asta nu ne-a împiedicat să ne facem planuri şi să vizităm America. Ne-am luat cu greu rămas bun de la prieteni, am plâns de nu mă mai puteam opri, dar viaţa merge mai departe, aşa că ne-am luat bagajele şi am plecat în marea noastră aventură.
Ce am vizitat?
Ce a urmat a fost de vis. Două săptămâni în care m-am bucurat de fiecare minut lucrat în timpul verii. Asta pentru că am reuşit să strâng suficienţi bani încât să vizitez şi să îmi cumpăr toate prostiile, să nu duc lipsă de nimic, să simt că sunt pe puterile mele. Am devenit foarte încrezatoare.
Timp de două săptămâni am vizitat 6 state de pe coasta de Est. Am început cu statul New Jersey, vizitând Atlantic City şi Cape May, după care am părăsit statul şi am făcut o oprire în Philadelphia, Pennsylvania, unde am stat 3 zile. Am vizitat multe muzee şi ne-am plimbat prin tot oraşul. Următoarea oprire a fost New York City, în care aveam să ne simţim ca două furnici printre zgârie-nori. Timp de 5 zile plecam dimineaţa la 8 de acasă şi ne întorceam la 12-1 noaptea. Am vizitat muzee, ne-am plimbat cu metroul peste tot, am urcat pe Empire State Building de unde am admirat priveliştea şi am cumpărat multe cadouri pentru cei dragi. Nu a fost uşor să fim doar noi două, dar ne-am luat inima în dinţi şi ne-am realizat visul. New York a fost oraşul meu de suflet, singurul loc unde mă simţeam cu adevărat în siguranţă. Dupa 5 zile am plecat într-o excursie de 7 zile în care am vizitat Washington (DC), Niagara Falls (New York State), Boston şi Plymouth (Massachusetts), New Haven (Connecticut) şi Newport (Rhode Island State). Am vizitat de asemenea universităţile Harvard, MIT şi Yale, muzeul de sticlă din Corning (NY).
Mi-a fost greu?
Da şi nu. M-am adaptat foarte repede şi sentimentul că sunt acolo pe picioarele mele, independentă, a fost unul extrem de plăcut. Americanii sunt oameni deschişi şi primitori, ceea ce a făcut ca în scurt timp să mă simt unul din ei. Pe parcursul verii au aparut niste probleme acasă, am avut un deces în familie şi mi-a fost extrem de greu să mă stiu departe de casă. Dar acest lucru m-a făcut mai puternică şi m-a învăţat să apreciez ceea ce am.
Cum m-am descurcat cu engleza?
Am plecat cu ideea că ştiu engleza, având în vedere că fac facultatea la secţia de limba engleză şi că am avut o profesoară severă în liceu. Dar când am ajuns acolo mă bâlbâiam într-una, pur şi simplu nu mă puteam exprima. Ei bine, în două săptămâni nu am mai avut deloc probleme, m-am obisnuit foarte repede, am prins argoul americanilor sşi nu mai aveam probleme de exprimare. La sfârşitul verii, engleza era ca limba mea maternă şi mi s-a părut foarte amuzant când am ajuns în România şi auzeam româneşte în jurul meu, fiind obişnuită să aud engleza, iar eu să vorbesc româneşte şi să nu mă înţeleagă nimeni.
Consider ca limba engleză nu ar trebui să sperie pe nimeni. Fiind înconjuraţi de americani, prindem foarte repede şi în scurt timp nu mai avem probleme. Unii colegi de apartament au fost speriaţi de acest gând, unii nu ştiau engleza aproape deloc, dar s-au descurcat iar acum le este uşor să întreţină o conversaţie cu un vorbitor de limba engleză.
Mi-au ajuns banii?
Da, banii mi-au ajuns. Am făcut credit la bancă pentru a-mi putea plăti programul, iar în SUA am câştigat cât să îmi acopăr creditul şi să vizitez. Nu am dus lipsă de nimic. Mi-am cumpărat multe haine şi lucruri mărunte. Cadouri nu mai spun. Bagajul a fost pe jumătate plin de cadouri pentru cei dragi.
Mi-a plăcut?
A fost de departe cea mai reuşită vară. Este cu adevarat o experienţă frumoasă pe care aş repeta-o la nesfârşit. M-am distrat şi am venit acasă cu multe amintiri plăcute, pe care le povestesc tuturor. Toată lumea îmi spune ca sunt foarte entuziasmată când le povestesc experienţele mele din America şi că se vede că mi-a plăcut mult. Îmi doresc nespus să mai merg, măcar o dată. Încurajez pe toată lumea să profite de aceasta şansă şi să meargă, măcar pentru o vară, în SUA. Poate că este o experienţă unică în viaţă şi merită trăită la maxim. Te dezvoltă din foarte multe puncte de vedere, te ajută să cunoşti oameni noi şi culturi noi şi îţi extinde orizonturile.
