Încă te gândești dacă să pleci sau nu? Nu fă greșeala mea! Am așteptat 4 ani ca să regret că nu am plecat mai repede!
Jurnalul meu anteAmerica zice așa: „Și chiar dacă nu va fi o super vară, va fi o experiență de care ne vom aminti cu mult drag”, iar primul cuvânt postAmerica este: „WOW!”
WOW!!! WOW pentru tot ce am învațat, pentru tot ce am reușit, pentru oamenii pe care i-am cunoscut și pentru locurile pe care le-am vizitat. Știi cum e? Vorbind din experiența unui „copil” super iubit și ferit de muncă, să fii pentru prima dată pe picioarele tale, cum s-ar zice, e minunat! Vorbesc serios! Ești departe de casă, ești departe de comfortul oamenilor pe care-i cunoști și tot ce faci depinde de tine. E practic o modalitate de testare exhaustivă a limitelor și de a „crește”.
Vorbind din experiența mea, pot să spun că am învățat să zâmbesc mai mult, pentru că este molipsitor zâmbetul americanilor, un zâmbet pe care îl poartă aproape nonstop, am învățat că nu există probleme ce nu pot fi rezolvate și că stresul e un fel de nonsens. Am rămas plăcut surpinsă de oamenii care, chiar dacă nu te cunosc, te salută sau se opresc să te întrebe cum te simți și dacă ești bine. Lucrând în Vestul Sălbatic, am putut admira priveliștile alea din filme: caii liberi, alergând pe pășune, bizonii ăia ce se plimbă nestingheriți pe mijlocul drumului, pentru că nimeni nu e prea grăbit, încât să îi claxoneze. M-am plimbat, am vizitat locuri frumoase, pe care ei știu să le valorifice așa cum noi nu știm. De la parcuri naționale, la orașe renumite, am văzut ce mi-am dorit mereu să văd. Și să-ți mai zic ceva: când realizezi ca ai stat în ”hotelul ăla” din Las Vegas, pe care l-ai văzut în Hangover, știi cum te simți? Ca un star de la Hollywood! Mai ceva ca atunci când chiar pășești pe The Walk of Fame!
Ca atare, dacă citești asta, sigur te-ai gândit că ți-ar plăcea să fii acolo… Și-atunci, te întreb eu, ce mai aștepți?
