Am acumulat la experienţe şi la amintiri atâtea de îmi pare rău că nu am plecat din primul an de facultate ( acum fiind în anul 4) dar aşa a fost sa fie.
M-am decis târziu, m-am înscris pe 1 Aprilie, o hotărâre luată în mai puţin de o săptămână cu încă doi colegi. De aproximativ un an mă mai gândeam eu la posibilitatea aceasta, dar niciodată nu am crezut că o să am curajul să o şi fac. Cum le spun părinţilor, ce fac cu examenele, ce fac cu practica, de unde bani, ce job să îmi aleg, ce zonă sa îmi aleg?… O multitudine de întrebări care pe parcurs s-au lămurit.
Şi uite aşa pe 16 iunie am decolat, un drum lung şi obositor, prima experienţă cu avionul, dar am ajuns cu bine în orasul unde urma să lucrăm. Nu aveam cazare în prealabil dar nu a fost foarte greu de găsit, ne-am cazat la un inn unde ne-am întalnit cu alţi români.
Jobul cu care am plecat a fost de housekeeping la un hotel dintr-un oraş vecin, Sparks, la 15 minute de mers cu autobuzul. La început a fost destul de greu, dar după vre-o luna de training am devenit experţi. Eram foarte mulţi J1, din Lituania, Polonia, Jamaica, România, în jur de 30 de persoane. Nu a fost greu sa ne împrietenim, mai ales cu ocazia unor petreceri aproape zilnice. Şi clar, toată lumea în zilele off îşi căuta second job sau another job, după caz. Cam dupa o lună s-a ivit şi la mine oportunitatea ca şi vânzătoare la un stand cu îngheţată într-un cazino cu o fata româncă cu care lucram şi la hotel, o tovarăşă de nădejde. Două joburi total diferite, la primul era mai mult efort fizic, la a doua mai mult psihic. Ne concuram cine făcea mai multe camere până la prânz, cine a găsit mai mult tips, trăgeam de pauze până nu mai puteam, ne ascundeam pe scara de incendiu ca să nu ne trimită acasă mai repede. Asta la început, căci după nu mai ştiam cum să refuzăm overtime-ul din cauza celui de-al doilea job. Dincoace de fiecare dată auzeam şi spuneam aceaşi poveste deoarece aveam accent „rusesc???”. Lucram la hotel câte 70+ de ore pe săptămână plus la al doilea job 30+. Nu a fost uşor, dar am rezistat.
Perioda rezervată pentru călătorit am petrecut-o conducând prin Nevada, este aşa o bucurie mare când mă uit la un film şi la un moment dat are o secvenţă care se desfăşoară în Las Vegas şi îmi spun „Acolo am fost şi eu!”. Mă bucur ca şi un copil.
Pentru mine a fost un şoc cultural acele cazino-uri imense şi pline, unde vedeai oameni de la 18 ani până la 100+, destrăbălare totală. Un lucru ce mi-a lipsit de acasă, pe lângă mâncare mamei, a fost centrul istoric nelipsit în Europa. O terasă unde să ieşi la o cafea să te relaxezi, un pietonal, o biserică, construcţii istorice, nimic, chiar nimic. Singura dată istorică a fost cea de pe un cazino, ceva în jurul anilor 1800. Nu găseai doar cafea to go (apă chioară colorată şi îndulcită), restaurante care se deschideau după 5 p.m., câte un indian cu un magazinel cu băutură şi tutun, pâine comestibilă cu data de expirare sub 3 zile găseai numai la Walmart, apă la dozatoare mai rar, cola fără 80% apă mai rar, dar aparate care mâncau bani peste tot.
Ţara tuturor posibilităţilor mi-a deschis ochii şi am văzut că se poate. Nici acolo nu e uşor, pentru noi a fost cum a fost, dar când locuieşti acolo şi ai de plătit chirie că doar nu o să stai o viaţă la motel, ai de plătit asigurare medicală, greu te descurci fără maşină (+ asigurare). Dar cum întotdeauna intervine marele DAR, reformulez: sunt locuri de muncă cu gârla, care nu îţi cer experienţă, întradevăr pentru munca de jos, dar de undeva trebuie să începi. Îţi permiţi haine de firmă la preţuri mai mici decât în România, mâncarea la aproximativ acelaşi preţ, dar nu se pot compara toate aceste lucruri materiale cu ceea ce sunt americanii ca şi persoane. Şi nu doar americanii americani, toţi cei care locuiesc în SUA, fie ei din America de Centrală sau de Sud, din Asia sau de unde o fi ei, au o personalitate aparte. Sunt persoane calde, ajutătoare, săritoare, sincere, răbdătoare, civilizate şi trebuie să consult DEX-ul pentru restul. Homeless-i întotdeauna îţi ureză o zi frumoasă fără să cerşească, dacă te salută un străin pe stradă şi nu îi răspunzi vine după tine să te întrebe de ce ( şi ce ai putea să îi răspunzi?, că aşa te-au învăţat să nu vorbeşti cu străinii), la autobuz când era coadă nu te împingea nimeni, parcare găseai peste tot. Ţara unde DA, se poate!
Am bifat multe pe lista to do, printre care primul zbor cu avionul, am vizitat SUA, mi-am făcut foarte mulţi prieteni de toate naţionalităţile, am condus o maşină automată 1000 km până în Las Vegas, am avut 3 joburi, am mâncat mâncare thailandeză, mexicană, lituaniană, chinezească, vietnameză şi altele, am fost la un stand-up comedy şi la cinema american, am avut un iubit mexico-american!
Dacă a fost uşoară plecarea? Nu, nu a fost deloc uşoară şi nici ieftină, dar am plecat.
Dacă mi-a fost greu la lucru? Dar unde nu e greu ?
Dacă recomand programul Work and Travel? Cu cel mai mare drag!!!
Dacă m-aş întoarce în SUA? Cu siguranţă!
A fost o vară de neuitat, plină de amintiri frumoase şi pline de realizări! Mulţumesc celor care m-au
îndrumat! Rămân profund recunoscătoare!
15.12.2016 Pop Rebeka Anamaria