Higyed Arnold Attila- Vara asta am trăit cea mai tare experiență din viața mea

Hey, salut

Mă numesc Arnold, am 21 de ani și pot să vă spun că vara asta am trăit cea mai tare experiență din viața mea.

Pentru a afla mai multe, haideți să mă cunoașteți personal, la prezentare, și vă promit, că o să fiți mereu cu zâmbetul pe buze, gata să bufniți în râs. Deci totul a început acum un an, când m-am înscris la Student Travel. Mi-am ales un job in Massachusetts, mi-am făcut rost de cazare și de o colegă de cameră. Da , urma să aflu cum este viața în căsnicie, și sărind peste toate procesele de înscriere, viză, bilet de avion, în iunie eram gata de plecare. Pe parcursul sezonului de lucru, am dus-o bine. Am avut un mediu de lucru plăcut, fiind apreciat de colegi și managerii erau foarte înțelegători!

Până în august, zilele mele le petreceam mai mult cu munca, fiindcă aveam planul mari împreună cu vărul meu, care se afla la 22 de mile distanță de unde eram eu. Planul nostru era: locația: sud.  Gol: distracție. Buget: flexibil. Timp: 11 zile. În august am și făcut rezervările de hotel,  croazieră  și bilete de avion pentru el, mine și … pentru nevasta :)). Săraca fată, nu avea de ales decât să suporte doi băieți pe tot parcursul vacanței. Până în ziua pornirii, adică 20 Septembrie (Marți) totul decurgea după plan. Financiar, m-am încadrat foarte bine, viața socială, ieșeam pe fiecare săptămână o dată, și dacă era vorba de petrecere, eram cel mai beat.

Nevasta, tot mai rău relația cu ea. Ea cu dramele, eu cu ironia, dar ne înțelegeam bine și ne ajutam mult. Și vărul meu a ajuns o dată până la mine, l-am hrănit la restaurantul unde lucram ca ospătar. Când eu am ajuns la el, el m-a îmbătat, fiindcă lucra ca și bar-back. Noi avem o relație foarte strânsă, ne cunoaștem de când aveam 4 ani, am făcut grădinița, școala, liceul și primul an de cămin împreună. Îmi este cel mai bun prieten. Din prima zi, și până și azi suntem cei mai mari rivali in viață, dar este o rivalitate pe față, în care ne îmbunătățim și mereu scoatem tot ce e mai bun din noi. Acum ca știți care este trupa, o să înțelegeți dintr-o altă perspectivă, tot ceea ce urmează. Un sfat: mereu să aveți prieteni, cu cine să vă împărtășiți bucuria, experiența, așa că aplicați cu curaj cu toată gașca. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine!

#Day1 ne-am dus în Boston. Ne-am cazat și am început cu un tur de explorare. Am luat un #DuckTour, am cumpărat un daily pass pentru ziua următoare, și am făcut o plimbare lungă în centrul orașului. Seara am ajuns obosiți înapoi, dar nimic nu ne-a oprit să nu deschidem Jack-ul și să nu mergem la un pub irlandez ca să ne distrăm. Marți, nimic ieșit din comun, doar un englez insultat că l-am făcut scoțian…

higyed-arnold-attila-photo1-mit-boston
MIT Boston

#Day2 am pornit în oraș, ne-am dus la #BostonAquarium și ne-am uitat la un film despre insulele Galapagos. Respectând programul propus, am luat #BostonHarbourCruises și am admirat orașul de pe apă. Apoi ne-am dus la  #MuseumOfScience și la #MIT. O universitate politehnică superbă, am și intrat și ne-am prefăcut că suntem studenți (#Photo1 & #Photo2). Seara am încheiat-o cu un #Skywalk, urmând apoi să mâncăm la #CheeseCakeFactory.

#Day3 am vizitat și universitatea #Harvard, unde din nou, ne-am infiltrat cu succes în sălile de lectură. După ce am ajuns înapoi la cazare, ne-am dus la aeroport și am zburat în…  #FortLauderdale … mai pe simplu, #Miami.

#Day4 la ora 4pm deja ne îmbarcam pe vasul de croazieră #CarnivalFantasy. Aici a început adevărata aventură. Seara am luat o cină superbă, compusă din trei feluri. După asta a început distracția. Ne-am cunoscut cu 5 fete din California și ne-am dus la club cu ele (erau 3 cluburi pe vas).Ne-am simțit bine, Jackul în sticla de plastic nu ne-a mai ținut, am topit tot.

#Day5 ne-am trezit la 9am la priveliștea mării albastre: am sosit în #Bahamas, mai precis în #Nassau! Plaja, apa, totul era de nedescris. Nisipul extra fin, apa limpede, totul era ca în vis (#Photo3). După 3 ore în apă, am închiriat jetskiuri și trasam linii, ne tăiam calea, intram în valuri. Am vizitat și #Atlantis –ul, dar asta este deja o altă poveste. Ne-am întors pe vas, am mâncat și accidental, toți trei unul lângă celălalt (lucru rar, ea mereu gata de scandal pentru teritoriu) am adormit, ca heringii în conservă. După ce ne-am trezit am făcut o plimbare în oraș și seara, ghici ce am făcut: ne-am dus la club. De data asta am stat mai mult la live band și ne-am cunoscut cu niște fete din #Nashville. Cu toții în aceeași stare alcoolică, a fost acolo de la #Titanic, My heart will go on, până la dormit pe șezlong. Eu cum m-am retras, m-am gândit să las camera liberă. Mark, nu s-a gândit la fel, și a ajuns sa perturbe “liniștea”. Săracul Mark, aflând că nu sunt în cameră, s-a dus, că m-a auzit la un moment dat, că o să ma duc pe insulă in cluburi, să mă caute, în timp ce eu dormeam pe șezlong pe vas. A reușit să scape nevătămat și cu hainele pe el (circulau mituri despre insulă).

higyed-arnold-attila-photo3-paradise-island-bahamas
Paradise Island Bahamas

#Day6 când ne-am deschis ochii deja ne îndreptam către Miami. Toată ziua recuperare: dormit, dormit și mâncat. Seara am mai dat o șansă fetelor din #Tennesse, sau „10 I see”. În club am ajuns la momentul în care ea mi-a spus: “Am prieten!”, la care am răspuns “Și eu am …prieten!”. Cu toții s-au retras la 4am, doar eu am dat de un cerc de oameni pus pe distracție: 10 femei și 2 bărbați. Latinos and africo-americans. Se vedea că au viață în sânge. M-am întors cu cămașa ruptă, fiindcă la dans trebuia să te miști cu pasiune. Am dormit…nici o oră, așa că

#Day7. Taxi, Miami, #InternationalHostel în #SouthBeach. Credeam că Miami o să fie light față de croazieră. Nu știam ce spun! În fiecare seară petreceri, cu băutură nelimitată, intrare ieftină, cu party bus și bilete VIP la cele mai mari cluburi. Sună incredibil, așa-i? Ne bucuram, ca și cum se bucurau vânatorii de aur ajunși în Alaska! Eram ca și la poker, ALL in! Pe soția am pierdut-o nopțile, ea niciodată nu venea cu noi, ea având un temperament mai calm. Seara ne-am cunoscut cu 4 argentinience. Eu am făcut greșeli mari de comportament: nehotărârea care. Am râmas cu… condusul acasă, eram dădacă. Le-am lăsat la clădirea lor, și am pornit înapoi, neștiind unde, ca nu aveam net pe telefon niciodată. La primul colț am dat de văru și am mâncat la Subway. O oră am plâns încontinuu de râs. Și mai și, oamenii cărora le-am povestit întamplarea, au râs și ei cu noi! Întâmplarea era una alta…

higyed-arnold-attila-photo4-little-havana-miami
Little Havana Miami

#Day8 ziua. Cine mai ținea cont de zi? Am avut un moment: “-Mark”, “~Da.”, “-Mai mergem să înotăm cu delfini? (cu o față pesimistă)”, “~Arnold, lasă delfinii…(și a bufnit în râs)”. Seara era latino party în #Mango de pe #OceanDrive. Aici s-a întamplat ca să fie seara de success a tuturor… aici oamenii dansau și se distrau pe bune. M-am împrietenit cu o braziliancă, ceilalți, nu știam nimic depsre ei, unde sunt, ce fac. Toată lumea cu treaba lui… doar nevasta fără a ei, dormea la recepție…

#Day9 ziua am făcut #LittleHavana, districtul cubanez, noi trei și un afganistan, un australian, și unul din Noua Zelandă (#Photo4: Nick, Joe, eu, Arkan, Cora si Mark). Seara urma seara cea mai mare, clubul #Liv, al sașelea cel mai mare club de pe continentul Americii. De bucurie, nu mai puteam de beție. Când am ajuns, toată lumea stătea la intrare cu 100 de dolari biletul, pe când noi low cost intram VIP! Am primit și băutura înăuntru! Nu pot să descriu ce a fost acolo. Oamenii aveau un nivel foarte diferit de al nostru (statut financiar…ei aveau, noi nu). Vărul s-a băgat într-o mașină. Eu, avănd wifi, îi scriam ”911”, “call 911!”. A spus că este doar cu tipul de la hostel. Ok. Eu, cu Google Mapsul setat, după o oră cu PeJousul, am ajuns înapoi cu bine.

#Day10, plănuit deja cu o zi înainte, și cu 2 ore de somn, toți 4 mahmuri, cei patru fiind Mark, australianul Joe de 24 de ani, palestinianul, căruia tot îi uitam numele, că mi se facea nod pe limbă și eu, am pornit cu un #Mustang decapotabil spre #KeyWest. Pe autostradă, autostrada pe ocean, era o senzație foarte plăcută. Eu am condus mai mult, baieții dormeau. Am făcut un #Snorkeling la un relief de corali. La întoarcere cu vasul, palestinianul și-a scos drona de 1500 de dolari și a început să ne filmeze. Era starul zilei. Între timp, căpitanul ne povestea de povești gen: GoPro pierdut, șlapi uitați. Erau legendele vasului. Cameramanul nostru era puțin neclar cu regulile fizicii: zbura contra direcției vasului. Noi am prins vânt, și viteză, iar el trebuia sa aducă drona înapoi. Ultima imagine de pe telefon: ”No signal”, și el și-a ridicat capul, a închis antena manetei și ne-a spus: “Man down”, ca Rihanna, dar mega chill. Noi, ca prieteni adevărați, în loc să-l înveselim sau să găsim alternative, am bufnit într-un râs haotic, care trebuia ținut înăuntru. Totuși, ochii lăcrimau de efort. Și ce era adaosul, era căpitanul. Fața lui când a aflat de dronă, de nedescris. Avea o legendă nouă, care le bătea pe toate. Înapoi am condus eu, pe prietenul nostru îl țineam în spate și îl îmbătam zdravăn, că nu mai putea de nervi. Seara ne-am dus la ziua lui #LilWayne in clubul #Story . Dar având Mustang, am profitat de asta. Urmăream busul, să știm unde mergem. L-am pierdut. Mark era foarte beat și ne-am dat jos din motive de siguranță. Palestinianul, fiind șoferul toată seara, a condus mai departe. Când ne-am despărțit, s-a auzit un “Poc!” …. . Mark era super nervos pe mine, am pierdut petrecerea. Eu, mereu cu optimism și pozitiv, am decis să mergem înapoi și să-i întrebam pe cei de la hostel unde este locația. Treceam pe stradă, și auzeam o mașină care tura motorul….ne uitam, la două străzi cineva conducea nechibzuit un Mustang decapotabil. Noi am râs, poate că e nebunul… Am găsit petrecerea. În ea era și Snoop Dog și brazilianca. Cui păsa de Snoop, dar ei nu-i prea păsa de mine. Lil Wayne și-a sărbătorit ziua, în privat, neavând șanse să facem poze cu el (#Photo5). La 3am, ne-am dus pe plajă. Mark sărea pe palmieri ca omul păianjen în New York. Joe a venit cu noi. Mark a dormit pe șezlong. Împreună cu Joe am dat de niște cubanezi la o tabără de foc. O seară care a înlocuit agresivitatea aia din club și lumea falsă. Cu chin cu vai, am ajuns înapoi.

higyed-arnold-attila-photo2-mit-boston

#Day11 amândoi deja bolnavi, nu ne-am propus nimic. Ne-am săturat complet de cluburi. Am luat o ladă de bere și am băut. Dar, m-am întalnit cu ea, cu brazilianca. Eu m-am retras, Mark a ințeles, iar Joe zâmbea. M-am dus cu ea la o plimbare pe plajă. Era ultima mea seară. În depărtare era o furtună tropicală, iar noi stăteam pe nisip și îi admiram frumusețea. Pasul următor a fost un restaurant cubanez. Ne-am simtit foarte bine. Mă simțeam bărbat. La 5am aveam zborul din Fort Lauderdale.

#Day12. Era deja 1am când ne-am întors la cazare. Am ascultat muzică, afară ploua. La 3am ne-am despărțit, cu un farewell pentru forever. Ne-am mulțumit reciproc pentru experiența împărtășită și pentru intensitatea trăirilor. Mă întorceam spre cazare, fără tricou, în ploaie strigând “I love USA, love you Miami!”. Am dat de cineva, sau ea a dat de mine. O femeie din Venezuela. Mă striga “Hey Pappi (sau Pupy)!”. Având 2 ore până la plecare, am știut că nu o să mai dorm, așa că am luat curajul s-o, sau să-l cunosc mai îndeaproape… era mâța ascunsă în sac. Pentru prima oară am simțit pentru 3 secunde cum e să fii femeie. Niciodată n-am fost în așa ipostază defensivă! Când m-am întors, m-am spălat pe dinți de trei-patru ori. Mark s-a trezit de la zgomot, și știa deja de ce râde, fără să-i spun nimic. 4am, ce să facem, nevasta, “Jos textila!”. Ne-am pus lângă colega. Am glumit cu ea, dar ea, ca mereu, imediat cu vocea în cer. Am râs cu toții la final. Știam că am ajuns la capăt de drum. La 5am am pornit, taxi, avion, avion, avion, mașină și acasă. 50 de ore am fost treaz. Ne-am despărțit cu zâmbetul pe față…

Cea mai frumoasă experiență din viața noastră. Mulțumim pentru Student Travel! Am trăit momente de perfecțiune, care mereu o să ne fie un izvor de fericire pe viitor. Momente, ca și cântatul în Mustang pe autostradă, momentul ca și discuția cu Mark pe vasul de croazieră noaptea târziu, moment când am pus melodia Paradise cover în aeroport (dă-i play: https://www.youtube.com/watch?v=H6_NDTisdKU). Ascultam cu văru melodia pe căști și cred că am dat câte o lacrimă. A fost chiar un paradis…..

Da share acestui articol

Share on facebook
Share on twitter
Share on google
Share on pinterest
Share on email
Share on whatsapp