Hello, America! Am plecat spre Newark cu o grămadă de entuziasm și cu bagajul pe jumătate gol. Că doar aveam să îl umplu la întoarcere. N-am pus decât lucruri esențiale, pentru că aveam să descopăr strălucirea Americii și să o pun la venire într-un bagaj de cală. În fine, iacă-tă-mă în aeroportul american. Cum ajung la stația de autobuz care pleacă spre Wildwood, totuși? Păi e simplu. Iau un autobuz din aeroport, care mă lasă în autogară. Zis și făcut. Cobor, mă așteaptă o grămadă de mizerie, un cer înnorat și un aer sufocant. Oboseala e maximă, foamea și mai și. Intru într-un McDonalds și îmi astâmpăr foamea cu ce pot.
Vine autobuzul, congelator. Da, în autobuzele americane e bine sa ai o geacă la îndemână vara. Diferența de temperatură e surprinzătoare. În sfârșit, după ce am schimbat vreo 3 autobuze, ajunsă în Wildwood la miezul nopții, ce mă fac? (Wildwood e un orășel mic pe malul oceanului, în NJ) Bine că am 3 oameni cu mine, altfel nu vreau să mă gândesc. Un domn simpatic se oferă să ne cazeze la hotelul pe care îl conduce la un preț scăzut. Duș rapid, cad ca un buștean într-un somn de moarte. A doua zi, mergem la locul unde ne-am asigurat cazarea peste vară.
Nimic din ce am crezut că va fi nu a fost. Oboseală maximă, grija banilor pe care îi avem la noi apasă greu. Într-o săptămână începem primul job, housekeeping, peste vreo 2 ne găsim încă unul: bus girl într-un restaurant italian. Ore multe de lucru, timpul se scurge cu o viteză nemaiîntâlnită. Acasă împart camera cu 2 chinezoiace, o taiwaneză și încă două românce: înghesuială mare, distracție pe măsură. La primul job, macedonieni, moldoveni, români, chinezi, taiwanezi, americani, portoricani. E un turn Babel pe malul oceanului. Trebuie sa te adaptezi repede unui mediu nou, dar șefii sunt simpatici de numa’. La al doilea job- italieni americanizați, americani în general, ceva portorcani și o fată din Lituania.
E un restaurant de familie absolut încântător, e o plăcere să lucrez acolo. Mă întorc seara pe la 10, 11 pe bicicleta mea albastră pe care o cheamă Bounty, iar până să ajung la locul de adormire trec peste un lac întunecat de nopțile ce se revarsă într-un aer umed. Câteodată mă opresc în foișor și admir liniștea nopții. Ici-colo câte o barcă pâlpâie liniștită pe întinsul de sticlă. Îmi mănânc liniștită pastele si apoi mă întorc acasă. E bine să fiu acolo, suntem o familie măricică în câțiva metri pătrați, râdem, ne certăm, depănăm povești, împărțim mâncare, înghețată Haagen Dazs (am încercat toate sortimentele) și alte cele.
Pe la mijlocul lunii august îmi iau prietenii și încep călătoriile: Cape May, Atlantic City, Washington DC, Niagara Falls, Philadelphia, New York, Chicago. Cape May e parcă rupt din poveste, căsuțele sunt din turtă dulce, iar oamenii sunt drăguți și prietenoși. Atlantic City e altă poveste, aerul mult prea umed pentru părul meu ondulat. Găsim aici un muzeu unde stăm de vorbă cu un artist ce ne povestește despre viața lui, apoi ne plimbăm pur și simplu în neștire pe străzile arse de soare. Washington DC este o ieșire culturală, muzeele de aici ne lasă cu un dor mare de spații necunoscute, apuse sau pur si simplu inaccesibile nouă.
Niagara Falls.. tumult de ape ce se revarsă într-un hău de care te apropii cu vaporașul, aceste cascade îmi provoacă o stare de reverență în fața monstrului naturii care își continuă activitatea indiferent de vremuri. E un spectacol atât de zgomotos și o priveliște atât de izbitoare încât nu poți decât să stai mut în uimire. Philadephia..Starbucks coffee..muzee, Franklin Institute. New York..un gigant absolut surprinzător unde Brooklyn adună toată coloratura vieții omenești, Manhattan se desfășoară înaintea ochilor ca un covor roșu pe care elitele lumii aleargă în voie printre imensele clădiri însticlate. Central Park..un labirint luminos și întunecat deopotrivă. Simți zgomotul orașului, îi simți respirația gâfâită mereu în obraz și te întrebi: oare când se duce la culcare? Ajungem în sfârșit și în Chicago: aici îmi întâlnesc familia. E un timp binecuvântat, când pot să iau o gură de relaxare după acest maraton de călătorie.
America înseamnă o provocare imensă, e o catapultare într-un alt spațiu ce funcționează după propriile lui reguli. Trebuie să te adaptezi rapid și bine. Oamenii sunt prietenoși și au așteptări mari de la tine. Se miră de cât de bine vorbești engleză și îți povestesc o droaie despre ei și viețile lor. Te întreabă dacă îți place pe la ei și dacă ai de gând să rămâi. Te asigură de sprijinul lor și te salută cu frumosul salut: ”God bless you!” Când intri în vamă îți urează ”Welcome to the United States, enjoy your stay!”Iar când pleci, nu se tem să îți ureze ”Have a safe flight!”. America înseamnă multe râsete, familii mari care dau mese la fel de mari. Înseamnă să întâlnești un spirit nou și să te îmbogățești cultural..și da..am venit cu bagajul plin de prostioare de pe acolo. M-am întors acasă cu inima strânsă..mă legasem deja de oameni și locuri de care îmi venea greu să mă despart. După un zbor din Chicago spre Newark, Newark-Paris, Paris-Budapesta, am ajuns și pe tărâm românesc din nou.
A fost un șoc și o normalitate în același timp. Pentru că vara din 2014 a însemnat mai mult decât 2 joburi bine plătite: a însemnat să descopăr oameni cu suflet frumos, oameni diferiți, locuri pline de istorie și care pulsează de viață. Da, America te face să măsori viața cu alți ochi, înveți să apreciezi fiecare minut petrecut cu cei dragi, înveți să îți disciplinezi timpul și să te bucuri și să profiți de momentele frumoase pentru că știi că sunt unice și va trebui să le trăiești la maxim.
