1,2,3…hm, da! cam 3 email-uri am primit in care am fost anuntata ca are loc un concurs pentru “minunatii” de noi, astia intorsi din State, ca na, nici ca ai avea cum sa ramai legal acolo. 30$ castig automat, tentant asa, mai ales daca alegi sa mai petreci o vara superba in America, ca ultima, n-a fost neaparat bestiala, a fost prima si cea mai obositoare din toate punctele: fizic, psihic…s.a.m.d, mai ales ca mergi pentru “banuti” si nu neaparat pentru distractii si calatorii, asta in cazul meu.
Dupa 3 veri chinuitoare, a venit si curajul necesar pentru a intretine un interviu la ambasada, a zbura 12 ore cu avionul, primele conversatii cu Americanii, inceputuri noi la orice colt. Hi! How are you?… Every day, every where :), politetea si zambetul lor e momentul nostru de fericire, sau cel putin al meu, orice dimineata grea si somnoroasa, brusc devenea diferita, mai plina de culoare, cu zambetul pana la urechi si mandra ca pe cineva il interesa de mine. Prieteni noi, “ioi” ardelenii mei dragi, “-Hi! Where are you from?- Romania! – Perfect! Si eu! “ 
Cam asa iti dai seama ca Romanii (Moldovenii) ajung in cele mai mici si indepartate locuri de pe glob, si te simti ca acasa oriunde. Bine ca, tot la cateva mii de mile de casa esti. Sa trec la subiect! Grele-s inceputurile, oricand si oriunde, munca multa, zilnic, cate 12 ore in medie, 7 zile pe saptamana, ca mai greu prinzi o jumatate de zi libera, si atunci nu stii ce sa faci, sa dormi sau sa vezi ceva, cine stie cand mai vii in State. Eu am ales varianta de a munci mai mult si de a vizita mai putin. Asa pe scurt, m-am plimbat vara aceasta cu bicicleta cat nu am facut in 23 de ani, era prietenul meu la nevoie, ajungeam la timp oricand si oricum, si pe ploaie am mers de cateva ori cu ea…mai ciudata situatia. Da! Programul meu incepea de la 8:30 si terminam in jurul orei 3 pm-primul job, si la 4pm incepea cel de al doilea job, care dura pana la 9pm sau 10 pm. Housekeeping, busser si food runner, astea au fost joburi-le care mi-au facut vara, bine ca dupa program, cand ajungeam la casuta noastra, mica si cu 2 camere, dar un living primitor in care ne adunam serile, vorbeam, mancam ce mai aduceam de pe la munci, unii isi “aminte-au de ce au venit in America”.
Aproximativ 4 luni a durat aventura asta, munca-casa-somn, cam asta era programul tuturor, iar in zilele de day off, am reusit sa ma dau cu kayak-ul pe Oceanul Atlantic, am vazut balenele, in largul aceluiasi ocean, am exploatat bicicleta mea, pentru a merge pe o insula, insa nu am ajuns la destinatia dorita din cauza unei pane.
Angajatorii, au fost super draguti, am dat peste oameni buni oriunde am fost. Am avut cei mai smecheri colegi de chirie, cred ca datorita lor, am facut fata acestei veri. Mi-I dor de ei acum, abia astept sa ii revad. Vara asta am degustat delicatesele gastronomice, mai putin McDonalds, si orice inseamna fast food, insa am mancat foarte mult peste, lobster-homar, scoici si cam orice vietate marina care se mananca in Maine, de obicei. Prajituri si inghetata la greu, le faceam proba, o moldoveanca in bucatarie mereu are tupeu. :)) Cafeaaa, cafea, cam proasta cafeaua Americana, insa bun digestiv, si mai ajuta asa, uneori, sa te trezesti. Chicago, cam atat am vizitat eu, era orasul pe care vroiam sa-l vad de mica dar imi era si dor de buna mea colega din camin, ca am avut ceva momente impreuna. Chicago, l-am vazut si prin ochii unei domnisoare istete, pentru care America a devenit casa, masini, lumini, viteza(comparam mereu cu masinile din Need for speed), magia locului ala, e mirific, exact ca-n filme.
Visele se termina cand ajungi in aeroport, si vezi pe bilet ca destinatia finala e Romania, dar nu-i necaz mare, vine vara 2017, planuri de pleca din nou in state, nu singura de aceasta data, cu mai multa dragoste in jur, si cu o noua dorinta, poate prind un Craciun in New York.
