Mă numesc Cojocaru Anisia-Raluca, sunt studentă în anul 2 la master, specializarea Turism și Dezvoltare Regională în limbafranceză și îmi voi petrece vara anului 2014 în Billings, Montana. De ce am ales varianta de a pleca în State și nu în altă parte ?      

Dacă ar fi să vorbesc din punctul meu de vedere, atunci când m-am gândit prima dată să aplic pentru programul ”Work and Travel”, prima imagine care mi-a venit în minte a fost cea a orașului New York. Acum sa fim serioși…cine nu visează să vadă New York-ul, să urce în Empire State Building, să se plimbe pe Time Square?!

Am aplicat la program la finalul lunii februarie, după îndelungi ”consultații” cu cei care au mai fost în State, după ce am primit sute de sfaturi, după ce am fost încurajată și descurajată în același timp. Și ce m-a determinat totuși să iau decizia finală? Faptul că e o șansă unică de a avea un job în SUA în perioada studiilor și ceea ce este cel mai important, că voi avea ocazia să trăiesc și să împărtășesc o experiență de neuitat pe ”meleaguri americane” cu alte naționalități.

Recunosc că mă roade curiozitatea să văd ce stil de viață au americanii, ce mănâncă, cum se distrează, cum își petrec timpul liber…dar ceea ce îmi stârnește foarte mult curiozitatea este să aflu care sunt secretele veseliei ce se regăsește permanent pe chipurile lor. O fi de la vestitul ”hamburger”?!

Lăsând glumele la o parte, pot să zic că am mari așteptări de la această experiență și dat fiind faptul că cel care mi-a luat interviul m-a întrebat care va fi primul lucru pe care îl voi face atunci când voi ajunge în SUA, aș adresa aceeași întrebare și vouă, cititorilor: dacă ar fi să plecați în State, care credeți că ar fi primul lucru pe care l-ați face?

Și până la urmă, de ce ar trebui să îți petreci vacanța de vară în Statele Unite ale Americii?

1. Pentru că poți!

2. Pentru că e posibil!

3. Pentru că trebuie!

4. Pentru că vrei!

5. Pentru că meriți!  

După astfel de motive, cum să nu merg în State? Mai ales că la întoarcerea în România voi putea face diferența dintre viața de dinainte de experiența americană și cea de după.

Cu siguranță abia atunci voi putea să-mi răspund la o întrebare la care de mult timp caut răspunsul: ”Viața bate filmul?”