Anisia Cojocaru: American dream?! Just do it!

Hey! Cred că era și timpul să-mi aștern și eu pe foaie cea mai tare experiență a vieții mele de până acum! Dacă încă mai zăboviți întrebându-vă dacă se merită sau nu să pleci în State pe timpul verii, eu v-aș zice să acceptați provocarea și să spuneți un DA curajos și să treceți la fapte. DE CE? Ca să nu faceți ca mine! CE am făcut eu? Am așteptat până în ultimul an de master ca să fac pasul ăsta și nu e bine deloc, vă asigur! DE CE ? Pentru că timpul zboară, studenția se termină și pierdeți un timp prețios, cel al vacanțelor de vară, în care ați putea avea ocazia să încercați și ALTCEVA ! Pentru că într-adevăr, de ce să pierzi un timp prețios, când ai putea să îl valorifici plecând într-o altă lume? Pentru că e altă lume și o să vă convingeți pe parcursul poveștii mele!

IMG_07102014_123559IMG_09102014_144821
Dar haide să vă împărtășesc câte ceva din experiența mea americană. Cum a început? Cu un simplu gând de genul…ce-ar fi dacă aș merge în State vara asta? M-am gândit și eu mult, cam 3 luni de zile până să fac pasul să mă înscriu, însă în cele din urmă am făcut-o. După aceea am mers la târgul de joburi, mi-am ales ceea ce mi-am dorit, am dat interviul pentru obținerea vizei la ambasada Statelor Unite și asta a fost!
Iar dacă vă înspăimântă toată procedura cu actele, interviul de la ambasadă sau orice altceva legat de birocrație, credeți-mă că emoțiile sunt mai mari numai la gândul că vezi Statele Unite și că vei avea ocazia să trăiești the american dream timp de o vara. Așa că: just do it, live the american dream!
Vă veți vedea părinții îngrijorați, cu sufletul îmbibat de emoții și ochii în lacrimi, mai ales la plecare, dar astea sunt chestii normale, că doar suntem oameni, ce naiba?! Pe mine chiar m-au încurajat ai mei să fac pasul ăsta, chiar mă încurajau să rămân acolo.

IMG_08102014_131040IMG_08102014_231036
Că tot vorbeam de job un pic mai sus, eu am plecat din România cu un job în departamentul de housekeeping al unui hotel din orașul Billings, statul Montana- Crowne Plaza este numele acestuia. A fost un job greu nu din punct de vedere fizic, ci psihic, pentru că era mega plictisitor să faci același lucru în fiecare zi și mai ales curățenie.
Echipa era super, managera o de 3X femeie (nu grasă, ci o scumpete de ființă), supervisorii la fel…să vă dau un exemplu  ca să vă faceți o idee : vine supervisorul în cameră să-ți verifice munca, iar tu începi să-l bați cu perne, iar el fuge făcându-te nebună. Singurele momente enervante erau atunci când aveai 30 de camere pe zi, dintre care 12 trebuiau terminate până la ora 11, iar tu găseai pe clanța pe ușii acel blestemat de DND și trebuia să aștepți..și trecea timpul, tu stăteai cu ochii pe camera respectivă, din cameră nu ieșea nimeni, iar când în cele din urmă venea supervisorul și bătea la ușă, SURPRIZE-SURPRIZE ! Nu era nimeni, doar plecaseră fără să ia DND!
Sau acel moment când te bucurai că ai terminat programul și veneau supervisorii să-ți spună că unii mai au nevoie de ajutor..sau când erai lihnit de foame, iar la masa de prânz erau burgeri..sau când erai fericit că pleci acasă, iar când ajungeai la parter îți găseai bicicleta cu roțile desumflate !!! Însă toate astea mi-au făcut vara și mai frumoasă !
Bineînțeles că am avut nevoie și de al doilea job, pe care l-am găsit în următoarele două zile după ce am ajuns în oraș. Am lucrat ca și casier, la un restaurant tip fast-food, dar managerii acestuia spuneau mereu că mâncarea de acolo nu e de fapt fast-food..dar ei tot burgeri vindeau !

SAM_5230SAM_5426SAM_5548SAM_5558

Aici era cu totul altceva, pentru că interacționam mult mai mult cu oamenii decât la primul job, aici aveam parte de mai multă acțiune, dacă pot s-o numesc așa. Aici am văzut adevărata față a americanilor, dacă pot sa spun așa. Iată și de ce ! De exemplu, să îi dai omului burgerii, să-și verifice punga să vadă dacă mâncarea corespunde cu ce a cerut, să mai ceară și două cafele, să plece, iar la o oră jumătate să se întoarcă cu doi din patru burgeri lipsă și să afirme faptul că noi nu i-am pus în pungă. Cât curaj să ai să faci așa ceva ? Să mănânci burgerii și să te întorci să ceri alții în schimb ?! Dar așa-s americanii, dragii mei : cred că sunt liberi (dar de fapt nu sunt), cred că totul li se cuvine și își cer mereu drepturile (ceea ce e bine în unele cazuri), dar sunt al naibii de nebuni.
Sau…să ai 80 de ani, cu perfuzii în nas și să mănânci în fiecare seară la fast-food? Sau să ceri one burger, with no tomatoes and with a lot of ketchup! WTF?! Cu toate astea, la naiba, că mi-a plăcut la nebunie să trăiesc în nebunia lor de țară timp de 3 luni..și aș mai fi rămas încă!!!
Cred că am intrat în detalii prea multe legate de joburi…per ansamblu, joburi bune, oameni minunați, mediul de trai incredibil, mi-am făcut prieteni acolo și dacă ar fi să mă întrebați cum m-am acomodat, v-aș răspunde : fără probleme! Trebuia să spun asta de la începutul poveștii mele, însă m-a prins euforia cuvintelor și a amintirilor plăcute, încât am scris ce mi-a venit în minte prima oară ! Deci da, m-am acomodat din prima secundă cu atmosfera de acolo..a fost mai greu cu dorul de familie, dar sentimentul ăsta oricum e permanent oriunde ai pleca. Și repet : emoțiile cele mai multe sunt până calci pe pământul american, până când îi vezi pe ei, că după aceea îți trec toate gândurile rele pe care ți le faci înainte să pleci. E un amalgam de sentimente pe care nu ai cum să le exprimi în cuvinte, ci trebuie să le simți ! Și nu ai cum să le simți dacă nu pleci !

IMG_03102014_180327IMG_05102014_122931
Și că tot se termină vara și munca, bineînțeles că e momentul de cea mai tare parte : călătoriaaa !!! Eu am vizitat Yellowstone National Park si pot să zic că a fost o aventură pe cinste, pe care mi-o voi aminti cu drag toată viața. Acolo m-am simțit ca într-o lume a basmului și cred că cei care au avut ocazia să meargă pot să confirme acest lucru. Dar asta e altă poveste…
După aceea am plecat în San Francisco, Las Vegas și Grand Canyon și a fost incredibil ! În San Francisco am stat 5 zile și 4 nopți, am vizitat tot ce s-a putut…am mers cu bicicleta pe Golden Gate Bridge, am pedalat aproximativ 60 de km într-o zi, am văzut lei de mare făcând plajă, am vizitat închisoarea Alcatraz, am văzut oamenii homeless din central orașului. Mi-a plăcut la nebunie atmosfera de acolo, să vezi oamenii homeless cu butoaiele lor în care își făceau foc ca să se încălzească, ceea ce în alte locuri nu am mai văzut. Chiar la un moment dat aveam impresia că joc în filmul Home Alone.
Las Vegas…orașul care nu doarme niciodată, m-a surprins încă din aeroport. De ce? Cred că următoarea poză are și răspunsul!!!
DA!! Jocuri de noroc instalate chiar în incinta aeroportului! Nu mi-am imaginat așa ceva niciodată ! Și uite că se poate…Au fost 4 zile de hoinărit prin toate colțurile, 4 zile în care mi-am cam dat seama că fetele nu prea au ce face decât să caște gura la ceea ce se află în interiorul hotelurilor, fântânile Bellagio, imitația Turnului Eiffel…pe când baieții…hmm…dragii mei, aveți ce vedea, fraților!!! Credeți- mă pe cuvânt!

IMG_08102014_154741

SAM_5145

Grand Canyon, o minunăție a naturii pe care numai în State o poți vedea. A fost o excursie de o zi, dar de neuitat! Dacă ajungeți în Las Vegas, trebuie să vedeți și Marele Canion. Am vizitat și Hoover Dam, care reprezintă o construcție impresionantă, de nu-ți vine să crezi ochilor că omul este în stare să facă așa ceva. Am mers cu autocarul prin deșertul american, ceva ce numai în filmele western am văzut. Nici acum nu-mi vine să cred că eu am fost acolo și că eu am vizitat atâtea locuri frumoase. Deci dacă eu am putut, voi de ce să nu puteți? Trebuie !
Ce să mai, o groază de chestii pe care nu am cum să le reproduc în câteva cuvinte așternute pe o foaie, dar pe care îmi doresc să le vedeți și voi, pentru că meritați. Dacă vi se dă șansa asta, de ce să nu profitați, de ce să stai să vezi pozele unuia care a fost, de ce să nu fii tu ăla care să le arăți poze altora ?!
Așa că, dragii mei, nu lăsați studenția să treacă pe lângă voi fără să faceți ceva de neuitat! Și acel ceva de neuitat asta e: o vară petrecută în State!
Go for it ! Just do it !!!
Anisia Cojocaru- Student Travel Ambasador

Da share acestui articol

Share on facebook
Share on twitter
Share on google
Share on pinterest
Share on email
Share on whatsapp