Numele meu este Mocean Andreea și împreună cu alți opt prieteni, pe 24 Martie 2014 ne-am înscris în programul care avea să ne deschidă, de atunci înainte, mai multe orizonturi legate de viață. La doar cinci zile, mai exact pe 29 Martie 2014, aveam să susținem interviul pentru postul de housekeeper la Revel Hotel & Casino. Aveam speranțe mari, eram 9 persoane care doream să ne petrecem această experiență împreună și, plini de emoții, am reușit să trecem cu bine peste această primă etapă. Au urmat zile întregi pline de emoții, liste, planuri, vise până în ziua de 6 Iunie 2014 în care am fost programați la viză. Ne regăseam în fiecare din sutele de studenți care așteptau cu emoții si speranțe la un rând infinit pentru a i se aproba calea spre visul american. A trecut cu bine, am luat toți viza fără problemă și, ca sfat, fiți încrezători, comunicativi, siguri pe voi și nu aveți cum să nu treceți de acest ultim ”hop”. În aproximativ două săptămâni urma să pornim spre această lume care avea să ne maturizeze, să ne facă să aflăm mai mult ca de obicei cine suntem noi și cum ne putem descurca pe cont propriu la mii de kilometri de casă.
Povestea Andreei în imagini video
Altantic City, New Jersey, destinația finală, ne vedeam ajunși acolo și nu ne venea a crede unde suntem. Nu ne puteam dezlipi ochii de geamurile mașinii care ne transporta de la Aeroportul JFK New York spre destinația care avea să ne fie casă pentru o vară. Ajungând acolo, pentru că eram un grup relativ mare de români la un loc, am reușit să captăm ”atenția” și altor studenți români aflați acolo (mai târziu devenind prietenii noștri) și să facem astfel încât să ajungem să fim cazați aproximativ 22 de români în același complex și ”întâmplător” eram angajați ai aceluiași hotel. Aici a fost începutul unei veri pe cinste. Mergeam împreună la locul de muncă, în pauzele de masă ne recunoșteam dintr-o mie. Doar noi eram cei care puneau în șir 3 mese una lângă cealaltă ca să aibă loc fiecare. Ne-am făcut până si un grup pe ”Whats-up” unde citeam lucruri de genul: ”Lejer azi, cine are nevoie de ajutor?”. Am început și munca, care a însemnat cunoașterea a o mulțime de oameni, de diferite culturi, cu care împărtășeam idei, păreri, și schimb de informații despre cultura fiecăruia. În hotelul la care lucram am ajuns să auzim mai des vorbită limba spaniolă decât engleza (printre angajați) , până când am dat de scumpii noștri clienți americani.
După două săptămâni în care am reușit să văd ce se putea vedea în orașul în care mă aflam, au început planurile mele despre ce doresc să vizitez cât sunt acolo, ce doresc să-mi cumpăr. Pentru că aveam lângă noi ”orășelul cu magazine” unde nu mai știai în care magazin să intri prima dată si pe ce să pui mâna și ce e ”neaparat să-mi cumpăr”. Astfel m-am hotărât să merg în căutarea unui al doilea job. Am fost norocoasă și mi-am găsit din ziua în care am început să caut, la un magazin de haine, care se afla la doar 5 minute de hotelul la care lucram . Începeam să numărăm zilele care au trecut de când eram acolo și cât mai avem. Munceam mult, dar era frumos, era diferit și mai ales nu trecea zi fără să nu cunoști oameni faini.
Timpul trecea și noi încercam să profităm la maxim de fiecare clipă petrecută acolo. Muncă, party, plimbare, cumpărături, prieteni noi. Aceasta era ”rutina” de zi cu zi. După două luni petrecute în USA , mi-am găsit un nou loc de muncă la un restaurant pe post de waiter ( ospătar ), un loc de muncă la care am putut să-mi îndeplinesc visul meu de a interacționa cu americani, des întrebată fiind ”De unde ești? lasă-mă să ghicesc… Rusia, nu, nu România” . Și tot felul de lucruri faine. Totodată am primit ore suficiente încât să nu fiu nevoita să mai îmi iau un alt job.
Mai rămăsese o lună și jumătate până la întoarcerea acasă și zilele noastre libere aveau să fie plănuite cu mult timp înainte, însă totodată erau și spontane. Dacă apărea o zi liberă neplănuită, ne trezeam și ne întrebam: ”Ce facem astăzi?”, ”Mergem la New York? E doar la două ore de noi..” , ”Hai să mergem la cumpărături astăzi , avem nevoie de o zi să străbatem toate magazinele”, ”Săptămâna viitoare avem două zile libere consecutive, ce ai zice să închiriem o mașină să mergem la Niagara?…” A fost de vis!
Nu e totul lapte și miere, nimeni nu va veni să iți pună toate aceste lucru pe tavă dacă tu nu le ceri. Ține de tine să ai o vară pe cinste, ceva ce nu vei uita niciodată, ceva ce vei vrea să împărtășești și altora, ceva care sa te facă să vorbești mult timp de acum încolo despre asta și care să te facă sa îți dorești să te mai întorci ”măcar o dată” pe acele meleaguri. Altfel spus, pregătirile mele pentru o a doua vară de neuitat au început.. HAVE FUN & ENJOY!
